Conform informaţiilor din lumea medicală, Pimen are forme severe de pneumonie.
Autorităţile au anunţat că vor demara o anchetă epidemiologică pentru a vedea cu cine a intrat în contact arhiepiscopul.
Suceava este județul cu cele mai multe cazuri de coronavirus confirmate, înregistrând aproximativ un sfert din totalul cazurilor înregistrate în România.
Înalt Prea Sfinţia Sa a fost atinsă de SARS CoV-2, slujind într-o arhiepiscopie în plin focar.
Fără Pimen n-ar fi existat vizita de Paşti din 1992 a Regelui Mihai
De numele său se leagă celebra vizită pascală, din 25-27 aprilie 1992, a Regelui Mihai şi a Reginei Ana, când un milion de români, potrivit CNN, au ieşit pe străzi pentru a-l omagia pe Suveranul, întors acasă după o lungă şi nedreaptă pribegie.
Evenimentul astral n-ar fi putut avea loc, dacă Petre Mihai Băcanu, directorul de atunci al “României libere,” nu l-ar fi rugat să formuleze o invitaţie arhierească Majestăţilor Lor de a lua lumina sfântă de la Putna.
Î.P.S. Pimen a fost de acord şi i-a trimis Regelui depeşa
În ziua de dinaintea Învierii, Regele a fost întâmpinat de Pimen pe aeroportul din Salcea. De la aeroport, coloana de mașini s-a îndreptat spre Mănăstirea Putna. Acolo, Regele Mihai a participat la un serviciu religios oficiat lângă mormântul lui Stefan cel Mare. Vizibil emoționat de primirea care i-a fost făcută, Regele a adresat câteva cuvinte persoanelor aflate în incinta mănăstirii, vorbind despre absența sa îndelungată din țară. S-a cântat imnul regal și s-a scandat ”Trăiască Regele!”, ”Regele Mihai!,” “Regele şi Patria.” Pimen avea un surâs angelic. Al sufletului împlinit. Destin şi har. Sau har şi destin?
Majestatea Sa, întâmpinată la Putna, cu Evanghelia şi Crucea
Peste 5.000 de creştini din întreaga ţară au venit atunci la Putna pentru a asista la Slujba Învierii, alături de Majestatea Sa. Starețul Mănăstirii Putna, părintele Melchisedec Velnic, a organizat primirea Regelui, în pridvorul bisericii primindu-l cu Evanghelia şi Crucea, aşa cum erau întâmpinaţi domnitorii sau ctitorii naţiunii române, altădată.
Într-o chilie a Mănăstirii voevodale, M.S. Regele a avut un dialog de taină cu o serie de intelectuali, discuţia fiind mediată de arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. În uşă se afla şi Alison Muttler, celebra jurnalistă americană, care lucra atunci pentru United Press International (UPI). Majestatea Sa l-a întrebat în şoaptă pe Băcanu cam ce prognoze de participare a oamenilor are pentru ziua de Paşte din Bucureşti. Un milion, a răspuns cu voce ştearsă directorul ziarului. Din uşă, Alison a prins informaţia din zbor. A notat şi a trimis-o prin telex.
Interesant e că înainte de a ajunge Regele Mihai la Arcul de Triumf, CNN anunţa “probably one milion people…”
Vocile lumii
“La Putna, mare sobor preotesc, cu Arhiepiscopul Pimen, înconjurat de doi trei civili vioi, care fac repede aluzii proamericane şi promonarhice, fără să le ceară nimeni.“Intellingence monahal“, glumesc cu englezii vigilenţi”, mărturie Emil Hurezeanu.
Când păştea vacile, număra munţii până la Putna
Arhiepiscopul Pimen a început slujba de Înviere după rânduială, la ora 23, iar la miezul nopții a ieșit din biserică, în fruntea soborului de preoţi, cu o lumânare aprinsă în mână, spunând: „Veniți și luați lumină!”, moment în care mulțimea a aclamat: „Trăiască Regele!”. „Și pe Hristos l-au uitat!”, a rostit unul dintre închinători, destul de tare, un reproș cât se poate de întemeiat, după care a răsunat în aer din sute de piepturi cântarea cuvenită: „Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le,” îşi aminteşte Dan Ciachir, corespondentul BBC de atunci.
Nu doar sufletul, ci şi mintea
Pimen nu a fost doar sufletul acţiunii, ci şi mintea dată de Dumnezeu unui popor întreg care s-a regăsit în lumină după decenii de întuneric.
În 25 august 1929, când Regele avea deja opt ani şi era în mijlocul primei sale domnii, nu avea să ştie că în familia Zainea din Greabănu, judeţul Buzău, a apărut un voinic de poveste. Părinţii se gândeau, cu bucurie, că vor avea un sprijin la bătrâneţe. Numai că tânărul avea să se dedice vieţii monahale. Pe vremea când mergea cu vitele la păscut, număra munţii până în Valea Putnei. Visa să ajungă acolo.
La 17 ani şi-a abandonat liceul din Râmnicu Sărat şi spre disperarea tatei s-a transferat la seminar la Mănăstirea Neamţ. Avea o soră mai mică decât el cu patru ani. Părinţii şi-au pierdut sprijinul pentru gospodărie.
A înfiinţat 11 centre permanente pentru bătrâni
După terminarea Teologiei şi-a văzut visul cu ochii. A ajuns stareţ al Mănăstirii Putna. Dar nu a stat mult, pentru că guvernarea prosovietică i-a scos pe călugări din mănăstiri.
În 1975, a fost numit stareţ la Mănăstirea Sf. Ioan. Apoi, în 1981 a fost hirotonisit ca Episcop Vicar, iar în 1991 a venit în funcţia pe care se află la ora actuală, cea de Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţiului.
Cu binecuvântarea şi sub îndrumarea ÎPS Pimen, din 1991, în cadrul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor s-au înfiinţat 11 centre permanente pentru bătrâni şi trei pentru copii.
De asemenea, în cele 432 de parohii şi mănăstiri se desfăşoară permanent acţiuni de ajutorare a oamenilor sărmani, derulate în spiritul discreţiei evanghelice de către preoţi şi călugări.
Dumnezeu să-i dea lumină şi aer proaspăt, arhiepiscopului, aflat în grea suferinţă.
Să ne rugăm bunului Dumnezeu să-i ocrotească trupul încercat şi să le dea puteri medicilor din linia 1 !
