Dreptul profesorului român de a fi obligat să se perfecționeze pe cheltuială proprie | OPINIE

de Cătălin Osiceanu , 19 martie 2017 - stire actualizata la ora 14:33, 19 martie 2017
Dreptul profesorului român de a fi obligat să se perfecționeze pe cheltuială proprie | OPINIE

Ministerul Educaţiei Naționale este instituţia care stabileşte obiectivele şi coordonează formarea continuă a personalului didactic la nivel de sistem de învăţământ preuniversitar, în conformitate cu strategiile şi politicile naţionale.

Conform Legii Educației Naționale Nr. 1/2011, formarea continuă a cadrelor didactice cuprinde dezvoltarea profesională și evoluția în carieră.

Formarea continuă reprezintă atât un DREPT cât și o OBLIGAȚIE potrivit legislației în vigoare. 

Principalele modalități de realizare a formării continue:

programe și activități de perfecționare a pregătirii științifice și psihopedagogice și didactice;

programe de formare în domeniile conducerii, îndrumării și evaluării învățământului;

cursuri de pregătire și susținerea examenelor de obținere a gradelor didactice II și I;

programe de conversie profesională;

studii corespunzătoare unei specializări în domeniul licenței.

Acumularea creditelor profesionale transferabile

Personalul didactic, precum şi personalul de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar este obligat să participe periodic la programe de formare continuă, astfel încât să acumuleze, la fiecare interval consecutiv de 5 ani, considerat de la data promovării examenului de definitivare în învăţământ, minimum 90 de credite profesionale transferabile (CPT).

Cine oferă programe de formare continuă

Prin HG nr 1401 din 18 noiembrie 2009 s-a înfiinţat Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare (CNEE), ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, specializat în evaluarea educaţională, în subordinea Ministerului Educaţiei. Scopul CNEE este realizarea şi coordonarea sistemului naţional de evaluare şi examinare în învăţământul preuniversitar şi coordonarea evaluării manualelor şcolare.

În Metodologia de acreditare și evaluare periodică a furnizorilor de formare continuă și a programelor de formare oferite de aceștia, se specifică că furnizorii sunt instituții/structuri organizaționale care propun pentru acreditare programe de formare continuă a personalului didactic din învățământul preuniversitar și care implementează programele acreditate, cu respectarea principiilor și a standardelor de calitate și a legislației specifice din domeniu.

Astfel printre categoriile de furnizori de programe de formare întâlnim: unități conexe ale ministerului educației, instituții de învățământ superior de stat și particulare acreditate, organizații de tip sindical din educație dar și fundații, asociații profesionale, persoane juridice, publice sau private. Odată cu obținerea acreditării prin ordin al ministrului, programele de formare continuă sunt înscrise în Registrul național al programelor de formare continuă acreditate. Registrul se publică pe site-ul oficial al ministerului educației și se actualizează periodic de către direcția responsabilă de formarea continuă din cadrul acestuia. Ultima actualizare a acestui registru a fost în data de 1.02.2017 și conține 656 de oferte de programe la care se pot înscrie cadrele didactice din învățământul preuniversitar. Vă prezint câteva denumiri de programe din această vastă listă, pentru a vă face o idee despre diversitatea ofertei de formare: „Pedagogia cercetăşească - premisă în educaţia non-formală”, „Prevenirea corupţiei în educaţie prin informare, formare şi responsabilizare”, „Limbaj Mimico-Gestual Românesc”, „10 Axiome ale educaţiei parentale (Ghid pentru educaţia intergeneraţională)”, „Democraţie Participativă: Proiectul Cetăţeanul”, „Învăţarea învăţării”, „Școala fără droguri” etc. Aceste programe au o durată între 12 și 270 de ore, iar numărul de credite transferabile variază între 3 și 60.

Eficiența unor astfel de programe pusă sub semnul întrebării.

Formarea continuă fiind o OBLIGAȚIE a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, așa cum e stipulat în lege, e de crezut că profesorii dau năvală să se instruiască pe modulele unde se simt deficitari. Numai că această ofertă nu acoperă întotdeauna domenii de interes cum ar fi pregătirea în specialitate, pregătirea didactică sau pedagogică. Dascălul ar dori să se formeze, în special, pentru disciplina pe care o predă. Pe de altă parte, aceste cursuri absolvite nu îi oferă întotdeauna cadrului didactic o șansă în plus pentru a se afirma profesional și de a transmite cunoștințele acumulate. În școli, dar și în inspectoratele școlare, nu se pune mare preț pe certificările dobândite și de multe ori ele rămân în portofoliul cadrului didactic pentru a dovedi numărul de credite acumulate și… atât. Ministerul Educației nu se bazează pe o strategie atunci când acreditează furnizorii programelor de formare continuă, nu identifică prioritățile specifice unei anumite etape a reformei din învățământ și lasă să se desfășoare totul de-a valma.

Cât costă și cine plătește.

Chiar dacă în Legea Educației Naționale este prevăzut faptul că finanțarea de baza se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și din alte venituri ale bugetului de stat, pentru cheltuielile cu formarea continuă si evaluare, profesorii plătesc, de cele mai multe ori, din bugetul propriu. Nu același lucru se întâmplă cu alte categorii de bugetari, cum ar fi funcționarii publici, unde orice cheltuială de acest fel este suportată de angajator. Puține cursuri sunt gratuite pentru că sunt organizate din proiecte europene. Pentru celelalte cadrul didactic trebuie să scoată din buzunar sume cuprinse între 150 și 550 lei, uneori chiar mai mult.

Câteva concluzii.

DREPTUL de a se forma profesional îl costă pe dascălul român! Un raport public privind formarea/perfecționarea profesională a cadrelor didactice nu există. Declinul constant înregistrat în învățământul românesc în ultimii ani este evident. Procedura privind derularea acestor programe trebuie regândită, astfel încât rezultatele să fie măsurate prin performanțele sistemului. Profesorii au DREPTUL să beneficieze de perfecționare gratuită, iar ministerul are OBLIGAȚIA de a asigura acest drept. Cine sunt adevărații beneficiari ai acestor programe? Follow the money!

Comentarii

  • Florin

    19 martie 2017 14:10

    Un master de doi ani are 120 de credite tranferabile. Asta inseamna ca din cinci in cinci ani un profesor trebuie sa faca un master de doi ani pentru cele 90 de credite obligatorii. Daca Ministerul Educatiei il obliga pe profesor ca la fiecare cinci ani, sa fie student doi ani de zile, cine mai preda la clasa elevilor? Intr-o cariera de 30 de ani, un profesor ar trebui sa fi absolvit 5 mastere. Unde mai gasim in lume asa cadre didactice super pregatite? Noroc cu sindicatele ca vegheaza la buna pregatire profesionala a profesorilor.

    raspunde comentariului
  • Justice

    19 martie 2017 10:14

    Oricâte cursuri ai face, oricât de bine pregătit ai fi, in romanica nu contează.Contează sa fii cat mai prost pentru a putea fi manipulat.Invatamantul romanesc va fiinta doar cu suplinitori de doi lei care spaguiesc directorii, inspectorii si pe cei din minister.Ruuuusssiiinnneee!!!

    raspunde comentariului
  • Justice

    19 martie 2017 10:14

    Oricâte cursuri ai face, oricât de bine pregătit ai fi, in romanica nu contează.Contează sa fii cat mai prost pentru a putea fi manipulat.Invatamantul romanesc va fiinta doar cu suplinitori de doi lei care spaguiesc directorii, inspectorii si pe cei din minister.Ruuuusssiiinnneee!!!

    raspunde comentariului
  • Ioan

    19 martie 2017 9:57

    Profesorii din România au dreptul sa fie UMILIȚI!

    raspunde comentariului
  • Catalin

    19 martie 2017 8:01

    perfectionare dar pe banii lor?Asta este o mega afacere pentru formatorii de programe si cursuri, care oricum sunt fara valoare reala.Dupa ce ca este prost platit mai are si obligatia sa plateasca niste cursuri total aberante.

    raspunde comentariului
  • Adriana Miut

    19 martie 2017 0:39

    Care-i baiul? Daca dascalii nu au invatat in timpul facultatii, ar fi trebuit macar sa invete pentru examenul de definitivat si sa invete pentru examenul de titularizare. Corect? Dar dascalii nostri de ani de zile nu reusesc sa promoveze aceste examene nici macar in procent de 50! Mai si copiaza ori renunta din start la examen pentru ca nu cunosc subiectul. Nota minima de trecere la aceste examene este nota 7 ! Incredibil! BAC-ul se ia cu minim nota 6 ! Oare numai 1 punct desparte un dascal de un elev? Cum sa fie bine pregatiti elevii daca la catedra sta un dascal repetent la examenele de definitivat si titularizare? Caci cei cazuti la examene raman in sistem din lipsa de dascali. Si ca sa vezi! Acesti dascali doresc sa li se mareasca salariul pentru singurul motiv ca indobitocesc elevii. Cum este posibil? Parintii cu bani fac o scoala paralela - meditatii.In plus, tariful orar al unui dascal este mult mai mare decat s-ar crede. Pentru ca o salarizare corecta nu se face marind salarii ici si colo ci dupa un algoritm general valabil stabilit pentru toate ocupatiile existente, de la femeie de serviciu pana la presedinte. Din aplicarea acestui algoritm, care tine seama de toti parametrii asociati unei ocupatii, rezulta un tarif orar corespunzator fiecareia. In cazul dascalilor, acestia lucreaza numai 9 luni pe an, restul de 3 luni si mai bine, fiind vacante platite cu salariul. In aceste 9 luni norma pentru preuniversitar este de 18 ore saptamana iar pentru universitar este de 12 ore saptamana. Daca se fac mai multe ore, ele se platesc in plus. Facand o aproximatie, un dascal lucreaza saptamanal 182 ore pentru pregatire, adica 20 ore saptamana si aproximand din nou, 4 saptamani x 20 ore, sunt 80 ore munca lunar. Deci in 9 luni la catedra, 9 luni x 80 ore luna, dascalul lucreza 720 ore intr-un an calendaristic si pentru aceasta munca primeste salariul tarifar de incadrare corespunzator la 12 luni.La acesti bani se adauga sporurile, astfel ca veniturle sunt substantial mai mari.Comparativ, un alt bugetar cu o munca de raspundere, functionar ANAF, munceste 166 ore lunar cu un concediu de aprox 25 zile si primeste aceasi bani ori mai putini. Este clar ca tariful orar al dascalului este cel putin dublu. Asta in situatia in care performanta la catedra este deficitara. In Germania salariul dascalului depinde de performanta clasei de elevi. Sa oferim mariri de salarii dupa performanta daca vrem sa avem elevi bine pregatiti, si nu unor dascali care nu-si trec examenele. Sunt dascali care se plang ca ei castiga de 10 ori mai putin decat cei din Germania. Probabil ca asa este. Doar ca si contribuabilii din Romania castiga de 10 ori mai putin, si chiar mai putin 44 din salariati sunt platiti cu salariul minim pe economie-ne spune INS decat contribuabilii germani. Deci, bugetul Romaniei nu poate susutine salarii bugetare la fel ca in Germania. Cand contribuabilii romani vor avea salarii ca in Germania, atunci si dascalii vor avea la fel.

    raspunde comentariului
    • tanabe

      19 martie 2017 12:18

      Adriana MiutJudecata dumneavoastra are niste deficiente mari, probabil generate de necunoasterea unor date, precum si a muncii din invatamant.Daca e asa de bine in invatamant, precum spuneti, d ece nu va angajati in domeniu?In legatura cu salariul orar al unui cadru didactic dumneavoastra vedeti doar orele la clasa, insa asta e "varful aisbergului", munca pe care o depui in afara programului de activitati directe cu elevii este necuantificata. Aia de care ziceti dumneavoastra ca lucreaza la ANAF, dupa program ,ajung acasa si seuita la TV, nu dau bani din buzunar sa isi faca mastere, grade, doctorate, lucrari stiintifice etc, pt. ca, altfel, angajatorul ii da afara. In afara de asta, munca in invatamant e foarte solicitanta psihic unii parinti se satura de proprii copii in tr-o ora si nu ii mai pot suporta si ii trimit la tv sau calculator, asa ca nu au dreptul de a vorbi despre cum e cand trebuie sa ai grija de 30 de copii, multi din ei fara cei 7 ani de acasa, care ar fi fost in responsabilitatea parintilor.In alta ordine de idei, eu sunt de acord ca scolileuniversitatile din Romania sa fie TOATE privatizate, sa nu mai fie cadre didactice bugetare si atunci sa vina parintele si sa dea 3000 de lei, de ex., pe an, pt fiecare copil, daca vrea educatie, sa se duca la ce fel de scoala vrea. Si atunci s-ar termina si cu discutia ca, vezi doamne, cadrele didactice sunt bugetare, ca au salarii mari etc. Apropo, in acest sens, spusele dumneavoastra iar sunt neadevarate statistica spune ca in Romania, salariul mediu net din economie a fost, in ianuarie 2017, 30 din salariul mediu calculat pt. intreaga UE, insa in invatamant, in Romania, saalriul mediu e 20 din din salariul mediu din acelasi sector, din UE. Deci cadrelor didactice din Romania ar trebui sa li se mareasca salariul cu 50, pentru a se pastra raportul. Sa nu uitam ca in Romania altii, tot bugetari, iau salarii cu mult mai mari isi ies la pensie si pe la 40 de ani...Cu alte cuvinte, daca nu stiati, traim in capitalism de vreo 27 de ani in capitalism e o lege simpla daca esti platit prost, muncesti prost, daca esti platit bine, muncesti bine. Cat timp in educatie se investeste de cateva ori procentual raportat la PIB fata de alte tari, asta e rezultatul, cat dai atata face! In legatura cu examenul de definitivat si altele, chestiunea e diferita tocmai faptul ca e stacheta ridicata la 7 si definitivatul e un examen greu face ca, totusi, sa nu patrunda in sistem chiar oricine. Profesorii care deja sunt angajati inseamna ca au luat cel putin 7. Iar calitatea slaba a celor care concureaza e si rezultatul unei salarizari proaste un fost ministru al invatamantului, Marga e numele lui, zicea la un interviu, fiind intrebat de ce sunt note mici la titularizare, ca in invatamant vin abssolventi mai slabi, pt ca salarizarea e proasta, cei buni nu vina in invatamant.Dar, in sfarsit, vedeti ca incep inscrierile pentru titularizaresuplinire, aplicati la examenul asta, daca gasiti loc, apoi stati macar un an si mai vorbiti dupa aia, daca tanjiti dupa fericirea celor care sunt cadre didactice, traim intr-o tara libera si puteti face ce vreti.

      raspunde comentariului
  • Bucur Felicia

    18 martie 2017 21:35

    Comentariul meu, datorită setărilor, nu va putea fi îneles! Trebuie sa scriu, deci, fara diacritice, desi nu este corect!!!

    raspunde comentariului
  • Bucur Felicia

    18 martie 2017 21:32
  • Bucur Felicia

    18 martie 2017 21:29

    Cursuri de perfecionare în disciplina predată, a mai pomenit cineva? Eu nu am mai auzit de zeci de ani... tii ce îneleg eu? Că nu mai vedem pădurea din cauza copacilor! Nu mai vedem îndatorirea noastră de preocuparea de a fi, a deveni neapărat contează la punctaj!!!, superiorii... notri! Trist! Urât!

    raspunde comentariului
  • crina

    18 martie 2017 10:52

    la aceste cursuri inveti multe lucruri utile care sincer nu te ajuta

    raspunde comentariului
  • crina

    18 martie 2017 10:52

    la aceste cursuri inveti multe lucruri utile care sincer nu te ajuta

    raspunde comentariului
  • crina

    18 martie 2017 10:52

    la aceste cursuri inveti multe lucruri utile care sincer nu te ajuta

    raspunde comentariului
  • DE CE MINŢIŢI

    18 martie 2017 9:57

    Peste 95 la suta din elevi se perfectioneaza si ajund medici, profesori, IT-isti, economisti etc tot pe cheltuiala proprie.

    raspunde comentariului
  • Florea

    18 martie 2017 8:42

    Nu sunt de acord să plătesc eu cursurile de perfecționare. Vreau să fac cursuri dar gratuite deoarece salariile dascălilor sunt mici și nu îmi permit să cheltuiesc banii pe cursuri.

    raspunde comentariului
  • Pandelea Luminita

    18 martie 2017 8:20

    Ce facem cu perioada de intrerupere a activitatii pentru concediul de crestere copil? Facem formare profesionala? Daca am dat definitivatul sau gradul inainte de intrarea in CCC cum calculez ntervale succesive de 5 ani?

    raspunde comentariului
  • Costin Stefan

    17 martie 2017 12:28

    Si dreptul parlamentarului roman de a nu mai beneficia de cazare, masina si gagici. Sa se intretina din salariu, ca orice alt angajat la stat si sa nu mai fure.

    raspunde comentariului
  • Florin

    17 martie 2017 10:22

    Foarte, foarte bun articolul. Daca dupa citirea acestui articol mai exista cineva care sa-si mai puna intrebari de genul De ce nu se mai face scoala in Romania?, ne meritam soarta cu prisosință. Prima intrebare care ar fi de pus este Ce fac sindicatele libere din invatamant? Alo, Nistor, Isvoranu, Hadar! Hei, ce faceti? De ce pe site-urile sindicatelor sunt prezentate oferte de cursuri pentru profesori contracost?

    raspunde comentariului
    • raspuns

      17 martie 2017 21:20

      De ce sunt contra cost? Intrebare intrebatoare! Raspunsul l-a dat chiar autorul articolului, la final - 'Follow the money!' P.S. Valabil si la bugetari...mai ales!

      raspunde comentariului
anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Urmareste-ne pe Facebook

Copyright © 2014. Toate drepturile rezervate RomaniaLibera.ro

Dezvoltat de Bluebay Design