PDL luptă pentru supravieţuire politică

Victoria USL la alegerile locale este mai substanţială decât lasă să se vadă rezultatele, după cum înfrângerea PDL este mai severă decât cele 15 procente obţinute. După acest scrutin, USL este îndreptăţită să viseze la o majoritate de 67% la alegerile generale, care să-i permită să modifice Constituţia, în vreme ce PDL are nevoie de o strategie de supravieţuire.

Un lucru este limpede în alegerile locale de anul aces­ta: s-a votat politic şi s-a votat împotriva PDL, chiar dacă nu mai este la putere. Cel mai bine s-a văzut acest lucru la Bucureşti, unde PDL a pierdut totul şi a pierdut chiar acolo unde perfor­manţele administrative ale primarului i-ar fi dat dreptul să spere să-şi păstreze fotoliul. Bucu­reş­tenii au votat împotriva PDL, dar mai ales împotriva Elenei Udrea, liderul PDL Bucureşti, care a gestionat defectuos această campanie electorală şi care este, fără îndoială, principalul responsabil moral şi politic pentru faptul că este pentru prima oară de după 1990 când dreapta nu are niciun reprezentant în Bucu­reşti.

Tot în premieră după 1990 stânga ajunge dominantă în celălalt oraş al Revoluţiei, Timi­şoara, semn că oamenii propuşi de PDL nu au convins în primul rând din punct de vedere moral. Când Timişoara îi votează pe foştii comunişti, atunci la PDL trebuie să sune alarma că ceva este profund greşit în politica lor de cadre. Pe de altă parte, scorul relativ bun obţinut de Nicuşor Dan reprezintă însă cea mai mare palmă dată Elenei Udrea, al cărei „concurs de frumuseţe” s-a dovedit falimentar şi demonstrează că există potenţial pentru cultivarea unui electorat urban, activ şi educat, dar că PDL a ales să nu îl cultive. Furia electoratului împotriva PDL a fost palpabilă, dar nu a fost chiar atât oarbă cum s-ar crede, pentru că acolo unde PDL a venit cu candidaţi decenţi a câştigat sau a obţinut un scor bun. Acolo unde a avut lideri cu o imagine publică total compromisă, ca, de exemplu, Ioan Oltean la Bistriţa, a pierdut. Este un semn că alegătorii ar fi dispuşi să treacă peste cei doi ani de austeritate dacă li s-ar oferi candidaţi credibili şi eligibili. 

Absenţa totală a ideilor – „ideea” lui Prigoană privind transportul gratuit este o insultă adresată votanţilor de dreapta care ştiu că nimic nu este gratuit – şi campania ştearsă care a alimentat suspiciunile de noncombat sau chiar blat întăresc impresia că PDL se află pe o pantă descendentă. Or, nimic nu este mai periculos în politică decât imaginea de perdant.

Din acest punct nu există decât două versiuni posibile ale viitorului. Fie furia publică va fi ostoită de această rundă electorală şi, după o reevaluare absolut necesară în materie de oameni, mesaj şi conţinut, PDL va demonstra că şi-a învăţat lecţia şi va încerca să revină până la alegerile parlamentare, fie USL va construi pe bazele acestei victorii şi va reuşi să obţină o majoritate de 67% sau mai mult, suficient pentru modificarea Constituţiei, iar PDL va dispărea de pe scenă sau va deveni irelevant. Aşa cum arată acum situaţia politică, această versiune pare mai plauzibilă. Dacă se menţine actuala formă a legii electorale în care cel mai bine plasat candidat câştigă colegiul, atunci PDL va avea mari dificul­tăţi să găsească suficiente colegii pentru a obţine un scor bun.

Cum nu va avea decât unul sau doi preşedinţi de consilii jude­ţene şi mult mai puţini primari, PDL nu va putea să-şi asigure foarte multe colegii. Mai mult, cum USL va controla atât admi­nistraţia centrală – adică banii – cât şi pe cea locală, atunci primarii PDL nu vor avea nici fondurile, nici entuziasmul pentru a face campanie candidaţilor de la centru. Legea interzice trecerea primarului sau preşedin­telui de consiliu judeţean de la un partid la altul, dar, cum aceşti primari vor trebui să lucreze în cea mai mare parte cu majorităţi USL, legea nu interzice blaturile. PDL nu a promovat şi încurajat oameni cu convingeri nestrămutate de dreapta care să rămână fideli indiferent ce s-ar întâmpla, dovadă dezertările în mas­ă care au dus la instalarea Gu­­­­ver­nului Ponta, şi îi va fi extrem de greu să găsească resursele pentru a-şi îmbunătăţi per­forman­ţele. Cei 15-17% de acum se pot transforma, la urne, în 5-7%.

Mai mult, USL va beneficia şi de fenomenul PPDD. Dacă frustrările care au creat acest fenomen politic nu se vor stinge până în toamnă, atunci Dan Diaconescu va avea la dispoziţie un partid de 10% numai bun de vândut la cheie cui dă mai mult şi până la data aceea USL va avea, cu siguranţă, mai multe de oferit.

Pericolul cel mai mare pentru democraţie, în aceste condiţii, este dispariţia opoziţiei. În Ungaria, Viktor Orban şi Fidesz au o supermajoritate de 67% şi modificările pe care le-au adus legilor şi Constituţia au fost toate, fără excepţie, în sensul instaurării unui regim autoritar şi în dauna democraţiei şi liberalismului. Dacă USL creşte prea mult, atunci vor fi posibile spargerea acestui mamut şi asumarea de către PNL a opoziţiei de dreapta, dar acest lucru este puţin probabil câtă vreme Crin Antonescu rămâne în fruntea PNL şi câtă vreme Traian Băsescu rămâne la Cotroceni.

Chiar şi în condiţiile în care Curtea Constituţională declară neconstituţională noua lege, tot USL este favorizată în două moduri. Pe de o parte, are şanse mai bune să câştige voturi la redistribuire, iar pe de alta, colegiile rămân cele desenate de Viorel Hrebenciuc şi Bogdan Olteanu în 2008 şi au fost gândite pentru a maximiza şansele partidelor membre USL.

În consecinţă, PDL se va bate în acest an pentru supravieţuire. Fără o serie de schimbări radicale la vârf, fără o reafirmare puternică a principiilor care i-au adus la putere în 2005 – taxe şi impozite mici, debirocratizare, stat de drept şi anticorupţie fără compromis, promovarea şi sprijinirea antreprenorilor privaţi -, fără schimbarea purtătorilor de mesaj (Udrea, Prigoană, Olteanu etc.) cu figuri credibile şi modeste (Monica Macovei, Mihai Răz­van Ungureanu, Cristian Preda) şi fără un alt mod de a face campanie – la firul ierbii, de la om la om, fără aroganţă -, fără blaturi, va pierde această bătălie.

PNŢCD a avut şansa să renască pornind de la Timişoara, dar nu a ştiut, nu a putut şi nu a avut tăria morală să o facă. PDL are şansa să renască începând de la Cluj şi din Ardeal, dar nu se va putea rea­liza fără recucerirea Bucureş­tiului.