Calvarul unui mare istoric al artei
Printre recentele evenimente de seama desfasurate in spatiul cultural constantean – cu ecouri de nivel national – se inscrie readucerea in actualitate a figurii unui distins intelectual, profesorul Teodor Ionescu, om cu o viata de exceptie, ca si contributia sa la muzeografia romaneasca. Este meritul doamnei Geta Deleanu, reputata cercetatoare la Muzeul de Arta din Constanta de-a fi oferit publicului, in lucrarea intitulata "Mic tratat de istoria sinceritatii in arta" atat editarea tezei de licenta a profesorului ( "a carei publicare constituie o premiera in filosofia artei romanesti") cat si amanunte despre biografia savantului necunoscut pana acum.
Cine a fost Teodor Ionescu (1915-1998)? Un descoperitor de valori artistice demne de recunostinta nationala si un martir al puscariei ceausiste. Absolvent al Facultatii de filosofie din Bucuresti, avand profesori de talia unor Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu, Petru Comarnescu, Tudor Vianu, Mircea Eliade, George Oprescu, Al. Busuioceanu, el a fost muzeograf la Muzeul Zambaccian, apoi din 1956, la Brukenthal, unde a intreprins o complexa munca de cercetare stiintifica a picturilor, cu rezultate care revolutioneaza pur si simplu cunostintele despre patrimoniul national. "Rezultatele foarte serioaselor studii intreprinse de Ionescu au scos la iveala opere de maestri ca Rubens, Jordaens, Van Dyck, Tizian, Veronese, Agostini si Annibale Carraci, Frans Floris, Francois Pourbus, Adrian Thomas Key, Bartolomeus Sprangler, Hans von Aachen, H. Terbugghen, David Vinkenbons, Claes Berchem, David Teniers, Crayer Gaspard, Frans Snyders, Jan Fyt, Sutterman, etc, in total peste 300 de tablouri care, in majoritate socotite opere anonime, copii sau lucrari de scoala de atelier, au primit atributia corecta, ceea ce le-a sporit considerabil valoarea artistica.. Mentionam ca lucrarile publicate pana in prezent despre tezaurul de arta de la Bruckenthal de T. Ionescu sunt primele studii romanesti aparute vreodata despre aceste opere" scrie Ion Frunzetti (Tribuna Sibiului, 1970) Numele sau devine cunoscut pe plan european printre istoricii si teoreticienii artei gratie exactitatii autentificarilor, confirmarii de catre mari specialisti din Franta, Olanda, Italia, Belgia, corespondentei cu muzee ca Luvru, Prado, Ermitaj, cu centre de studiu din Praga, Milano, Paris, Londra, Berlin, aparitiei studiilor sale in publicatiii de circulatie internationala. Descoperirile aduc faima extraordinara asezamantului. ( Reamintim ca, in 2007, an in care Sibiul a fost declarat Capitala culturala europeana, muzeul Bruckenthal a suscitat un interes deosebit).
…Dupa glorie urmeaza dezastrul pentru institutie si distrugerea vietii si carierei lui Teodor Ionescu. "Pe 26 mai 1968, la Muzeul Bruckenthal din Sibiu a avut loc cel mai mare furt din patrimoniul national: opt tablouri, capodopere ale artei universale semnate de pictori renumiti printre care Tizian cu al lui Ecce Homo, Van Dyck cu Moartea Cleopatrei, Cristoph Amberger, Portret de barbat, Frans van Mieris cel Batran, Barbat cu pipa la fereastra. Aceste eveniment a fost considerat unul dintre cele mai celebre furturi de opere de arta dn lume, valoarea prejudiciului ridicandu-se la peste 25 milioane de dolari." (Dana Fodor, Razvan Mateescu, in Jurnalul National din 20 iunie 2002). In conditiile cenzurii ceausiste, in presa nu s-a publicat nimic. In lumea jurnalistilor a circulat zvonul ca furtul ar fi fost opera unor hoti ramasi peste noapte in muzeu, ascunsi, care dupa sustragerea panzelor ar fi parasit cladirea iesind nestingheriti pe o fereastra. Eforturile militiei de a elucida cazul au fost incununate de… insucces! Cum un eveniment de asemenea dimensiuni nu putea fi clasat cu celebrul AN ( autori necunoscuti) s-a cautat un suspect. Vajnicii militieni l-au gasit in persoana profesorului Ionescu. Nu avea el relatii in lumea occidentala a artei? Astfel incat in 1971 a fost arestat. Cum vistavoii nu se incurcau in subtilitati psihologice, intrebandu-se bunaoara de ce ar fi trebuit savantul sa autentifice tablourile ca apoi sa le fure, dupa ce pusese muzeele europene si pe cei mai reputati specialisti la curent cu descoperirile sale, l-au aresstat si l-au maltratat luni in sir fabricandu-i apoi un proces de pe urma caruia a fost inchis sase ani. Tot in presa postdecembrista a fost emisa ipoteza ca furtul de la Brukenthal – afacere inmormantata imediat ce profesorul a fost condamnat – a fost pus la cale la cel mai inalt nivel. (O directiva a Ministerului de Interne ordona ca anchetarea furtului de la Brukenthal sa fie imediat inghetata datorita unor "inalte interese de stat" in relatiile Romaniei cu Germania, versiune a unui fost anchetator, mentionata de publicistul constantean Dan Mihaescu in Bucuresti Magazin din 30 septembrie 1994). Tarziu, foare tarziu, a urmat o adevarata lovitura de teatru: statul roman a recuperat patru dintre cele opt tablouri disparute in 1968. Faptul s-a petrecut la trei saptamani dupa moartea savantului, la 30 de ani de la rapt! Memoria marelui om de cultura ar trebui sa oblige autoritatile sa intreprinda de urgenta reabilitarea lui Teodor Ionescu.
