Oraşul celor patru împăraţi

Istoria oficială a Clujului conţine prea puţine referinţe legate de rolul jucat de patru dintre cei mai importanţi mo­narhi din Europa în evoluţia oraşului. Este vorba de împăraţi romano-germani, austrieci sau austro-ungari care au vizitat oraşul ori care au contribuit la ridicarea unor edificii publice importante. Aşa ar fi împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg, cel care a dăruit Clujului titlul de oraş liber regesc.

Cel mai important monarh european

La vremea sa, Sigismund de Luxemburg era, din punct de vedere politic, cel mai puternic monarh european. Acest lucru nu înseamnă că el a fost şi cel mai important comandant militar al vremii sale. Printre titlurile lui Sigismund de Luxemburg se numărau cele de împărat al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, un conglomerat care cuprinde o mare parte a lumii germanice şi a slavilor de vest, de rege al Boemiei, de rege al Ungariei, de principe al Transilvaniei, de ban al Croaţiei şi multe altele. Sigismund de Luxemburg i-a numărat printre vasalii săi pe doi dintre cei mai capabili con­ducători militari ai românilor din Evul Mediu. Este vorba de viitorul regent al Ungariei Ioan de Hunedoara (cunoscut şi ca Iancu de Hunedoara) şi de domnitorul Valahiei Mircea cel Bătrân.

Dacă în plan politic Sigismund de Luxemburg a fost un gigant, de multe ori în plan militar s-a dovedit un pitic. El a fost, de exemplu, conducătorul cru­cia­dei de la Nicopole, din 1396, sfârşită tragic pentru creştini, înfrânţi de turci. Singurul comandant militar care s-a dovedit la înălţime a fost Mircea cel Bătrân, a cărui intervenţie pe câmpul de luptă a limitat proporţiile dezastrului. Sigismund de Luxemburg a scăpat cu fuga. Pentru Cluj, fuga sa a fost ruşinoasă, dar sănătoasă. Şi asta pentru că el a dăruit Clujului, în anul 1405, titlul de oraş liber regesc. Acest lucru a însemnat că oraşul a fost scos de sub jurisdicţia feudalilor şi pus sub ocrotirea regelui. Totodată, a dobândit dreptul de a-şi ridica ziduri de cetate. „Este foarte important rolul lui Sigismund de Luxemburg. Ar merita măcar o statuie în semn de recunoş­tinţă din partea clujenilor”, a spus istoricul Ovidiu Pecican. Sigismund de Luxemburg este înmormântat la Oradea.

Darul Mariei Tereza

Un alt monarh important pen­tru istoria Clujului a fost împă­ră­teasa austriacă Maria Tereza. Ea a făcut numeroase donaţii ro­mâ­nilor din Transilvania. Prin­tre altele, ea a încurajat for­ma­rea regimentelor de gră­niceri români, care, în timpul luptelor cu turcii ori în perioada răz­boaie­lor napoleoniene, s-au dovedit printre cele mai valo­roase trupe ale împăraţilor austrieci. Pentru districte întregi de sate româneşti, formarea regi­men­telor grănicereşti a însemnat eliberarea oamenilor din iobă­gie. De asemenea, Maria Tereza a dăruit Bisericii Greco-Catolice o serie de proprietăţi funciare, folosite pentru finanţarea unor şcoli, precum cea de la Beiuş. În Cluj, ea a finanţat construi­rea actualei Catedrale greco-ca­to­lice Schimbarea la Faţă de pe Bule­vardul Eroilor. Biserica a fost ridicată în perioada 1775-1779 şi a servit, iniţial, drept lăcaş de cult pentru Ordinul Minoriţilor Conventuali, o ramură a Fran­ciscanilor, unul dintre cele mai răspândite ordine de călugări catolici.

Iosif al II-lea, împăratul ­„luminilor”

Un al treilea împărat care a contat în istoria Clujului a fost Iosif al II-lea, fiul Mariei Tereza. Iosif al II-lea, care a fost unul dintre monarhii luminaţi ai Europei, a vizitat în mai multe rânduri Transilvania şi Banatul. O serie de cronici spun că Hotelul „Împăratul Romanilor” din Sibiu a fost astfel denumit în amintirea lui Iosif al II-lea. Tot lui i s-ar datora numele co­mu­nelor grănicereşti din jude­ţul Bistriţa-Năsăud: Salva, Romuli, Parva şi Nepos, pentru că împă­ratul, atunci când s-a întâlnit cu militarii grăniceri români, le-ar fi spus: „Salve parvae nepos Romuli”, adică „Vă salut, mici nepoţi ai Romei”. În 1773, Iosif al II-lea a vizitat Clujul, despre care a spus că este „cel mai interesant oraş al Transil­vaniei, înconjurat de ziduri şi turnuri de apărare, cu o  citadelă pe deal apărată de patru bastioane şi un val înalt de pământ”. El a remarcat şi exis­tenţa mai multor instituţii, in­clusiv Academia Catolică, „în care se predau toate studiile înalte”. A avut şi o serie de accente critice faţă de anumite stări, precum hrana puţină şi proastă de la orfelinat sau lipsa totală de igienă. În urma dispoziţiilor împăratului, autorităţile din Cluj au luat măsuri pentru îmbunătăţirea situaţiei orfa­nilor din oraş.

Franz Jozef, împăratul controversat

Ultimul monarh de la Viena care a vizitat Clujul a fost Franz Jozef. Este vorba de un suveran extrem de controversat. El a devenit împărat la 18 ani, în 1848. Practic, pentru a-i salva tronul au luptat revoluţionarii români din Transilvania, con­duşi de Avram Iancu, cot la cot cu armata austriacă, împotriva revoluţionarilor maghiari conduşi de Ludovic Kossuth, care doreau desprinderea Unga­riei de Austria şi uniunea Transil­vaniei cu Ungaria. Franz Jozef a oficializat folo­sirea limbii române în Transil­vania, însă tot el este cel care a înfiinţat sistemul dualist austro-ungar, care a însemnat asuprirea naţională pentru naţionalităţile din Imperiu, în afara germanilor şi a ungurilor.Franz Jozef a vizitat Clujul, oraş în care a încurajat numeroase investiţii publice. În cinstea lui, a fost ridicat un monument, Alba Carolina, aflat în Piaţa Muzeului. 

Statui pentru cei patru

O serie de intelectuali, români şi maghiari, susţin ideea revalorizării memoriei acestor monarhi. Ei ar dori crearea, după modelul Aleii Clasicilor Literaturii Române din Grădina Publică din Chişinău, a unei alei care să cuprindă statui ale personalităţilor care au influenţat pozitiv istoria oraşului, inclusiv cei patru împăraţi.