"Intr-o lume a razboaielor, singurul razboi util este cel al ridicarii spirituale a omului, adica al luptei pentru ascensiunea acestuia spre indumnezeire. Din pacate, de cand este lumea, conducatorii acesteia au purtat numai razboaie ale distrugerii omenirii, neavand nici cunostinta, nici vointa si nici intelepciunea necesare pentru a-l apropia pe om de Dumnezeu."
Veti spune ca cele de mai sus au fost afirmate de vreun teolog. Nu este asa, autorul acestei meditatii, Ovidiu Predescu, este jurist de formatie, si profesor universitar in stiinte penale. Citatul este preluat din cartea intitulata "De la Dumnezeu la om si inapoi…" (Editura Arania, 2008). "Razboaiele asa-numite sfinte nu au nici o legatura cu Dumnezeu. Dimpotriva, ele sunt menite sa satisfaca vanitatea, dorinta exagerata de putere si de lux a promotorilor acestora, precum si sa-l determine pe om sa intoarca spatele Divinitatii si semenilor sai", continua, de-a dreptul inspirat, Ovidiu Predescu. Lecturile autorului fie din literatura crestina, fie din inteleptii acestei lumi sunt profund asimilate, fin digerate. Caci avem de-a face cu o reusita carte de aforisme, iar Ovidiu Predescu nu este la prima isprava de acest gen, atat de putin cultivat astazi, chiar daca a mai scris, evident, si numeroase lucrari de specialitate.
Dar dincolo de acestea ceea ce impresioneaza este maturitatea spirituala pe care rareori o mai descoperi azi: "Viata este un test pe care omul il poate trece numai daca, prin evolutia sa spirituala, va fi capabil sa invinga cerbicia celor care se opun desavarsirii sale. De aici si rolul important al dialogului dintre constienta si vocea launtrica, adica dintre om si Divinitate". Mai mult, constatand intransigenta anumitor reprezentanti ai Bisericii te intrebi, pe buna dreptate, unde este adevaratul teolog, odata ce un laic, autorul nostru, noteaza: "oamenii trebuie sa creada in Dumnezeu pentru a convietui in pace, iar cei ce cred mai mult nu trebuie sa-i condamne pe cei ce cred mai putin sau deloc, pentru ca o asemenea judecata o face numai Divinitatea"…
Perspectiva juristului intregeste fericit apetitul pentru aforism: "De cele mai multe ori prostia se plateste; ce ne facem insa ca, uneori, chiar se rasplateste…", observa autorul cu amaraciune sau: "Mai mult decat minciuna si injustitia ma oripileaza asa-zisul adevar si asa-zisa justitie care le acopera". La finalul unei astfel de carti care nu face decat sa continue buna traditie a unui Cicero, Montaigne ori Oscar Wilde te intrebi daca nu cumva aceasta este calea imparateasca: aceea de a avea macar in invatamant oameni de o asemenea calitate spirituala.
Intr-o tara in care lupta contra coruptiei a obosit inainte de a incepe cu adevarat, este reconfortant sa descoperi juristi si profesori care formeaza viitori juristi precum Ovidiu Predescu. Poate ca astfel, cu asemenea oameni in interiorul sistemului, mai avem oarece sanse…
