Verde Café, kitsch eco

De cateva luni, lumea e innebunita dupa o locanta aparuta, cred, prin vara – Verde Café. In lumea reala, cafeneaua se afla pe Domnitza Ruxandra 15, intr-o cladire veche, cu o curte mare. Pe google, la cautari, Verde Café se afla intre Verde Stop (22.200.000 cautari) si Verde de Paris (25.000.000 cautari). Urmand link-ul, vom descoperi ca locanta are un crez: ca a fi eco va deveni un stil de viata si ca 60% din profit e directionat catre ONG-uri “verzi”. Oricum, cafeneaua recomanda asociatiile lui Bucurenci – “Mai Mult Verde”, “Cicloteque”, “Salvati Delta”. Asa… Am amici care, chiar daca nu dau doi bani pe crezuri activiste urbane, nu se pot abtine sa nu mearga acolo – locul e, se pare, puternic adictiv. Vara trecuta, pe vremea cand berea era 5 lei, am ajuns si eu. Desi nu am stat mult, locul mi-a placut: cafeneaua arata bine, intimitatea este asigurata prin compartimentarea originala a casei (in trei-patru incaperi), fotoliile sunt comode, interiorul da impresia de locuinta retro si cool; un loc frumos, amenajat cu gust in orice caz… Preturile, de asemenea, erau neverosimil de mici, tinand cont de calitatea amenajarii: cafeaua si sortimentele sofisticate de ceai costau doar 5 lei, bani, asadar, foarte “studentesti”. Daca n-am revenit acolo, asta s-a intamplat nu din cauza locului, ci mai degraba a oamenilor, cam prea sofisticati dupa gusturile mele, urbani si restul… Intre timp, dupa ce locul a ajuns de succes, amicii dependenti de el m-au informat ca preturile au crescut, iar meniul disponibil in format pdf de pe site a disparut; or, la ce bun un site de local care nu afiseaza preturi? “Atarna trist in spatiu”, cum zice poetul. Pe site au ramas sa spanzure doar glumele si metaforele eco; localul e “Oaza de Verde”, noi “vrem parcuri in care sa fim invitati sa calcam pe iarba”. “Calcati-ne iarba!”, exclama localul undeva sus pe pagina. Evenimentele sunt la fel de interesante ca glumele – world by foot: India (“prima plecare are loc joi, de la 19.00. Ne este ghid Alin B.), jazz, cupluri (“care nu discrimineaza in functie de sex, orientare sexuala, identitate de gen, varsta, religie, dizabilitati sau viziuni politice”); curiosii pot afla, fascinati, “povestea sapunului natural” sau pot participa la talciocul cu vechituri dragi (“intr-un mod creativ si original”). De ce kitsch-ul si cliseele lingvistice ale stangismului cool ar fi de preferat celor maneliste, de ce ar trebui sa zgarie mai putin la ureche, nu inteleg. Mie imi suna chiar mai rau. Cele maneliste nu sunt false, sunt, intr-un sens, mai asumate.