Kristin Scott Thomas, 24 mai 1960 (foto 1)
Britanica prin nastere si atitudinea retinuta, Kristin Scott Thomas si-a facut din Franta un camin, unde traieste de la 19 ani. In 2005 i s-a acordat Legiunea de Onoare. A aparut deopotriva in filme de limba engleza si pelicule frantuzesti (dar si in "O vara de neuitat" al lui Pintilie) si se considera mai mult frantuzoaica decat englezoaica. Viata nu i-a fost ferita de tragedii: tatal, pilot militar, murea intr-un accident aviatic pe cand Kristin avea doar 4 ani; mai tarziu tatal vitreg, de asemenea pilot, avea aceeasi soarta. Actoria fusese atunci un mod de a-si depasi durerea si a devenit o pasiune pe care n-a pregetat s-o urmeze, desi in Anglia natala i se sugerase ca nu are talent. Dezamagita, pleca in Franta si ramanea acolo, inscriindu-se la Ecole Nationale des Arts et Technique de Theatre, unde talentul ii era recunoscut si hranit. Cinefilii si criticii au remarcat-o in "Four Weddings and a Funeral", filmul ce o readucea pe ecran alaturi de Hugh Grant (dupa "Bitter Moon" al lui Polanski), pentru care era recompensata cu un premiu BAFTA. A impresionat apoi cu rolul iubitei urmarite de un destin tragic din drama oscarizata a anului 1996, "The English Patient", unde facea un cuplu cinematografic de neuitat cu Ralph Fiennes. In acelasi an aparea in shakespearianul "Richard III", dar si in blockbusterul american "Mission: Impossible". Au urmat "The Horse Whisperer", "Random Hearts", "Gosford Park", in paralel cu evolutiile pe scena in "Trei surori" si "Pescarusul", pentru care obtinea Premiul Laurence Olivier. O performanta artistica recunoscuta prin European Film Award a realizat-o in pelicula franceza "Il y a longtemps que je t’aime", nominalizata in 2008 la Globul de Aur, Cesar si BAFTA.
Lisa Edelstein, 21 mai 1966 (foto 2)
Astazi, pentru telespectatori, Lisa Edelstein e dr. Lisa Cuddy, sobra si voluntara directoare a spitalului unde fermecator-mizantropul dr. Gregory House face minuni medicale si isi innebuneste subalternii. Nascuta in Boston, Lisa se muta in New York la 18 ani pentru a studia actoria. Frecventand des cluburile, devenea cunoscuta ca "Lisa E., regina orasului". Dupa cateva spectacole off-Broadway, isi punea semnatura pe una dintre primele productii ce atingeau subiectul cazurilor de SIDA, aflate in crestere in anii ’80: musicalul "Positive Me", scris, compus si interpretat de Lisa impreuna cu un grup de prieteni actori. Anii ’90 au insemnat roluri de mica sau mare intindere in mai toate serialele TV de succes ale decadei, tanara interpretand personaje dintre cele mai nonconformiste sau excentrice: a fost prietena frustrata a lui George Costanza in "Seinfeld" (1993), sora lesbiana din "Relativity" (1996), artista nimfomana din "Frasier" (1998), prostituata de lux din "The West Wing" (1999), transsexualul din "Ally McBeal" (2000). N-au trecut neobservate nici rolurile din "ER", "Felicity" si "The Practice" pana sa fie distribuita in "House M.D." (2004), serialul ce avea sa urce in topul audientelor. Cinematografia nu s-a dovedit la fel de generoasa cu Lisa, insa actrita a punctat scurte aparitii in filmul lui Oliver Stone "The Doors", in comediile "What Women Want" si "As Good as it Gets".
Cher, 20 mai 1946 (foto 3)
In era hippie, tinerii ii ascultau pe Sonny si Cher cantand "I’ve Got You, Babe"; in era pop, clubberii dansau pe "Believe". Cher s-a aflat in varful topurilor mai mult de trei decade. De la aparitii modeste ca dansatoare, la recorduri muzicale si cucerirea Oscarului, constanta succesului sau – intr-o cariera cu urcusuri, coborasuri si reveniri spectaculoase – ramane longevitatea artistica. Este printre putinii artisti ai lumii cu performante in muzica si in actorie: palmaresul ei aduna un Grammy, un Emmy, un Oscar si trei Globuri de Aur! Nascuta intr-o familie californiana saraca, destramata timpuriu, Cherilyn Sarkisian LaPiere parasea scoala la 16 ani si se indrepta spre Cetatea Filmului. Se indragostea de junele-prim Warren Beatty, apoi de cantaretul si producatorul Sonny Bono, cu 28 de ani mai mare. Astfel se nastea un cuplu celebru gratie talentului, dar si flerului in afaceri al lui Sonny si al presei, care le-a documentat fiecare moment, bun sau rau, al relatiei. Sonny&Cher se lanseaza cu succes in anii ’60 pe piata muzicala, iar in ’70 gliseaza spre televiziune intr-un show domestic cu priza la public. Se despart, se impaca, fac audienta. Legatura se rupe definitiv in ’75, Cher se recasatoreste si din nou divorteaza. Pe plan profesional, din 1965 pana in 2003 scoate hituri dupa hituri. Performantele dramatice din "Silkwood", "Mask", "The Witches of Eastwick" o duc in 1988 spre Oscar pentru rolul din "Moonstruck". Continua sa joace ("Tea with Mussolini"), sa regizeze ("If These Walls Could Talk"), produce si sustine in 2003 un spectaculos si elaborat concert de adio, iar publicul o adora.
Ian McKellen, 25 mai 1939 (foto 4)
Unul dintre cei mai daruiti actori ai scenei britanice, urmasul artistic al lui Laurence Olivier, recompensat de-a lungul a doua decenii cu prestigioase premii teatrale, Sir Ian Murray McKellen este de opt ani incoace si interpretul unor personaje-cult ale cinematografiei mondiale. Cariera sa transcende o larga gama interpretativa, de la clasicul Shakespeare, ale carui personaje-reper le-a insufletit cu reverenta, la teatrul modern si pana la productii din genul fantasy carora le-a conferit credibilitate. Cel care i-a intruchipat pe Hamlet, Lear, Richard al III-lea, Iago si Macbeth este in ochii tinerilor cinefili Gandalf, vrajitorul cel bun din trilogia "Stapanul inelelor", dar si maleficul Magneto din seria SF "X-Men" ori Sir Leigh Teabing din "Codul lui Da Vinci". O timpurie fascinatie pentru teatru i-a fost insuflata de parinti, iar in timpul studiilor la Cambridge a aprofundat marile roluri shakespeariene. Debutul profesionist s-a produs in "A Man for All Seasons" (1961), iar pe scena londoneza a urcat in 1964 cu "A Scent of Flowers". "Edward II", o productie foarte controversata pentru scenele explicite de tortura si homosexualitate, l-a adus in atentia breslei. Ca membru al Teatrului "Laurence Olivier" si al Royal Shakespeare Company, a fost considerat un purtator de cuvant al artei britanice. Membru al comunitatii gay, este un activist pentru drepturile acesteia. Cinematografia i-a recunoscut talentul si l-a premiat abia in 1995, cand McKellen a produs si a jucat in propria adaptare dupa "Richard III". In 1998 "Gods and Monsters" i-a adus o nominalizare la Oscar, iar din 2000 abilitatile sale dramatice au oferit substanta unor spectaculoase francize hollywoodiene.
