» Politicile UE de combatere a venalitatii in Est au fost prost concepute.
» Oamenii politici din Est vorbesc despre anticoruptie, dar nu fac nimic.
Politicile de eliminare a coruptiei in statele din estul batranului continent care au aderat in ultimii patru ani la Uniunea Europena (UE) au esuat pentru ca au fost concepute prost de la bun inceput, apreciaza publicatia londoneza "The Economist". Intr-o analiza caustica plecand de la constatarea ca, dupa aderare, in multe state din estul UE anticoruptia s-a impotmolit, "The Economist" considera ca, pentru eliminarea venalitatii din Est, este nevoie de un nou tip de abordare la nivelul intregului bloc comunitar, nu numai in Est, de o intarire a activismului public si poate chiar de un comisar anticoruptie.
"Gandirea Uniunii Europene despre coruptie este in mare aceasta: este o problema a guvernelor, in principal, din noile state membre, si cel mai bun mod de a o combate este sa conditionezi aderarea la UE de progrese (in anticoruptie – n.n)". "Aceasta abordare nu functioneaza", considera publicatia britanica pentru ca, o data cu aderarea formala, dispar conditionalitatea si parghiile de presiune aflate la dispozitia UE pentru a determina statele sa combata cu adevarat venalitatea. Din cauza acestei politici, dupa aderare, elitele din Est nu fac altceva decat sa vorbeasca despre anticoruptie, fara a mai face cu adevarat eforturi de eliminare a flagelului.
"Solutia este problema"
Dincolo de anularea propriilor parghii de presiune, esecul politicii de combatere a coruptiei vine si din modul in care Bruxelles-ul a ales sa evalueze pasii facuti de noile state membre: "Sistemul de evaluare se concentreaza pe crearea de institutii oficiale (de combatere a coruptiei – n.n), nu pe impactul lor".
Acest tip de cuantificare a eforturilor, observa "The Ecomonist", vine sa reconfirme un vechi dicton, consacrat in ocaziile in care Occidentul a incercat sa-si exporte dezvoltarea: "Solutia este problema: cu alte cuvinte, agentiile si oficialii carora li s-au incredintat mijloacele de lupta impotriva coruptiei sunt la fel de rai (slabi, corupti sau incompetenti) precum cei pe care ar trebui sa-i tina sub control".
Revista britanica observa, de asemenea, un alt fenomen graitor pentru aceasta stare de fapt: "Cei care incearca sa schimbe lucrurile risca sa fie concediati, nu promovati. Luptatori anticoruptie, cum sunt Daniel Morar (procurorul-sef al Departamentului National Anticoruptie – n.n.) din Romania sau Drago Kos (presedintele Comisiei Anticoruptie – n.n.) din Slovenia, se bazeaza tot mai mult pe sprijin extern pentru a se mentine pe posturi".
Apatia si resemnarea publica
Analistii "The Economist" atrag atentia ca o alta linie de atac a Bruxelles-ului – aceea a campaniilor publice de constientizare a coruptiei si a efectelor ei – este total ineficienta, ba chiar inutila. Oamenii din Est stiu foarte bine care este nivelul coruptiei in tara lor, avand experienta contactului direct cu acest fenomen. In plus, studiile de opinie arata ca cetatenii sunt tot mai dezamagiti de standardele etice ale alesilor si functionarilor, in timp ce imaginea despre coruptia din Est genereaza probleme pentru intreaga UE in randul opiniei publice occidentale.
Aceste constatari, citate de "The Economist" din concluziile conferintei internationale anticoruptie, care a avut loc la Atena, ar trebui sa-i puna serios pe ganduri pe oficialii europeni. Ziarul o citeaza pe Alina Mungiu-Pippidi, unul dintre organizatorii conferintei, care a atras atentia ca sanctionarea in justitie a coruptiei are putine sanse de succes atat timp cat coruptia este privita ca un comportament normal, un mod normal de distribuire a serviciilor publice catre prieteni, aliati, clienti sau sefi.
