Este imbucurator de constatat ca noile generatii de muzicieni performeri isi fac treptat aparitia in spatiul vietii noastre de concert, ocupand pozitii legitime atat in compania orchestrelor simfonice, cat si in zona muzicii de camera. Nu sunt multi. Caci cei mai buni se aleg dintre cei foarte buni. In marea lor majoritate si-au facut studiile in tara. Au parcurs stagii de perfectionare pe la casele cele mari ale muzicii, in centrul si in partea de vest a continentului european sau pe continentul nord-american. Cu ani in urma au debutat cu incredere intr-o cariera mai mult decat promitatoare. Sunt notorii traiectoriile parcurse de violonistii Liviu Prunaru, stabilit actualemente in Elvetia, si Remus Azoitei, stabilit la Londra. Raman atasati inclusiv circulatiei valorilor din spatiul nostru. Ma voi referi de aceasta data la profesionalismul entuziasmant al unor tineri maestri, cei a caror varsta se scrie deja cu cifra initiala 3, cum este duoul format din violonistul Alexandru Tomescu si pianisul Horia Mihail – pe de-o parte, dar si, pe de alta, la muzicieni mai tineri care invedereaza evolutii cu totul captivante la nivelul unor zboruri ce au depasit semnificatia inceputurilor promitatoare.
Un asemenea tanar muzician este pianistul Andrei Licaret, absolvent recent al Universitatii bucurestene de muzica, un tanar artist ce intelege importanta studiului continuu, aprofundat, in preajma marilor maestri ai pedagogiei instrumentului sau. In compania Orchestrei Nationale Radio, a dirijorului Jin Wang, ne-a prezentat una dintre cele mai echilibrate, mai atent ingrijite versiuni ale Concertului mozartian in do minor. Chiar daca nu a avut concursul adecvat al partidelor de suflatori de lemn ale ansamblului, evolutia sa s-a dovedit a fi plenara atat in ce priveste calitatea tonului pianistic, cat si sustinerea mereu vie, captivanta, a frazei muzicale. Este un exemplu privind felul in care o excelenta educatie profesionala potenteaza datele native ale tanarului muzician.
Aplecati de aceasta data asupra marelui tezaur al valorilor camerale ale muzicii, violonistul Alexandru Tomescu si pianistul Horia Mihail au sustinut tot in Sala Radio un program de o conceptie atractiva ce a pus in lumina, prin opozitie, valori cu totul distincte ale muzicii primei jumatati a secolului trecut. Stravinski si Enescu definesc lumi spirituale cu totul diferite. "Impresiile din copilarie" – datorate compozitorului nostru – aduc lirismul, intreaga imagistica a lumii rurale a celor mici, imagini filtrate de viziunea melancolica a artistului matur. Uimitoare a aparut imaginatia timbrala privind apropierea celor doua instrumente in fluxul unic al comunicarii.
Cu ani in urma, violonistul George Cosmin Banica a promis multe si – nu poti sa nu observi – a implinit multe. Recentul sau recital sustinut la Ateneu, in compania pianistului Razvan Dragnea, a dovedit faptul ca tanarul muzician parcurge in acest moment traseul unei semnificative maturizari artistice. O face pe directia valorificarii frumusetii timbrului violonistic, a diversificarii acestuia in relatie cu expresia melodica observata drept corolar al expresiei violonistice. In mod prioritar, in miniaturile datorate lui Rachmaninov, lui Elgar, pe parcursul marelui poem "Tzigane" de Maurice Ravel, Banica stie sa dezvolte datele unui savuros spectacol violonistic.
Pe de alta parte, trebuie apreciata, de asemenea, consistenta recitalului sustinut – in Sala Mica a Ateneului – de catre soprana Alina Bottez, in compania pianistului Alexandru Petrovici. Miniaturile vocal-instrumentale datorate lui Mozart si lui Robert Schumann, lucrari prezentate in limba originala, in germana si franceza, se constituie in pagini a caror realizare poate deveni problematica in plan stilistic data fiind tocmai trecerea de la rococoul vienez al sfarsitului de secol XVIII la liedul romantic schumannian al primei jumatati a secolului XIX. Alina Bottez a dat o proba de vie inteligenta muzicala, de cultura stilistica, de perseverenta. Este de urmarit in continuare diversitatea timbrala a culorilor vocale, aspect ordonat de eficienta raportului dintre cuvant si muzica, asa cum a gandit-o Schumann insusi. Din pacate, marea majoritate a tinerilor vocalisti se orienteaza prioritar si aproape exclusiv spre spectacolul – e drept seducator – operistic. Alina Bottez ne aduce, in schimb, exemplul unei educatii artistice complete, ce se defineste atat in genul vocal-simfonic oratorial, in cel al operei, cat si in cel al cantului cameral.
