În această seară Casa de Producție TVR a programat pe TVR2, la ora 22.30, premiera spectacolului „Noul locatar” pe un text scris de Eugène Ionesco și regizat de Gábor Tompa. Azi se se comerorează 22 de ani la moartea unuia dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai teatrului absurdului.
Referindu-se la acest spectacol regizorul Gábor Tompa spunea: “Într-o epocă a globalizării în care toţi circulăm sau ne mutăm în permanenţă dintr-un oraş în altul, în care trecerile de la o limbă la alta se întâmplă atât de repede încât ajungem să nu mai ştim cine suntem, piesa lui Eugène Ionesco, Noul locatar, pare să vorbească chiar despre noi. Un locatar într-o locuinţă nouă pentru el, dar mult prea veche pentru Portăreasă, doi hamali şi multe, foarte multe bagaje. Un spectacol despre adaptare şi despre neputinţa de a renunţa la amintirile de lângă şi din noi, în drumul nostru spre marea şi eterna mutare. Şi totuşi, cu ce rămânem în afara amintirilor? E greu de acceptat ideea, de aici şi comicul… ”
Eugène Ionesco s-a născut la Slatina, a murit la Paris și a fost autorul unei lumi întregi. A scris despre cele mai adânci tenebre ale fiecăruia dintre noi, le-a scos la suprafață, le-a transformat în situații comice și le-a arătat oricui a avut ochi să le vadă. Situațiile, personajele, poveștile sale par bolovanii pe care Sisif îi împingea neostoit la deal, dar de abia această zădărnicie este cea care ne face să vedem paiul din ochi.
„Gábor Tompa şi Helmut Stürmer. Doi artişti, doi poeţi. Sublimi şi melancolici. Ionesco, Beckett, Magritte. Şi Noul locatar, care locuieşte în fiecare dintre noi. Spectatori-actori părăsiţi de cuvinte, striviţi de amintiri. Linii şi lumini calde, podele patinate, actori minunaţi, riguroşi, care dezvoltă o geometrie strictă. Gag-ul concurează nostalgia. Liniştea, zgomotul. Ordinea, haosul. Peste tot, precizia artei pure. Şi nebunia ei. […] Trupa Teatrului Nottara ia formele unei desăvârşite aventuri. Un vis în lumea lui Ionesco. Fiecare umbră, fiecare cuvânt, sunet, gest, mirare, totul este orchestrat perfect,” scria criticul Marina Constantinescu.
