Stiinta este un bun al omenirii si nu are granite. De aceea nu putem vorbi de stiinta “nationala” decat intr-un mod restrictiv. Daca un cercetator descopera astazi ceva senzational in Cehia ori Italia ori altundeva nu e nevoie decat de timp ca inventia sa se raspandeasca si sa fie folosita pe tot cuprinsul globului. De multe ori acest caracter universal al stiintei nu cade bine in politica. De aceea amestecul politicii in stiinta are o istorie lunga si presarata cu orori mari si mici. Politicile rasiale naziste se foloseau in mod abuziv de descoperiri ale incepturilor geneticii pentru a justifica “igiena rasiala” si experimente pe oameni sau exterminarea grupurilor de populatii considerate inferioare genetic. Apoi cine din generatia mea nu-si aminteste botezarea de catre comunisti a infometarii romanilor drept o “alimentatie stiintifica”? Dar ingerintele factorului politic in stiinta pot fi si mai subtile, iar in acelasi timp mult mai eficiente si de lunga durata.
Comunistii si-au dat seama devreme ca accesul la stiinta este periculos si ca o populatie educata in spiritul vremurilor este greu de tinut in frau. Astfel filozofia a fost denaturata pana la schimonosire, facultati precum psihologia au fost desfiintate complet, iar domeniile in care spiritul liberatatii circula liber au fost puternic controlate si cenzurate. Dar unul din experimentele de anvergura ale anilor de trista amintire a fost izolarea de comunitatea internationala a comunitatilor stiintifice din domenii aparent apolitice precum matematica, fizica, biologia, sau stiintele Pamantului. Jurnale stiintifice si carti nu au mai fost cumparate pentru librariile universitatilor, schimburile si colaborarile stiintifice au fost taiate drastic, iar cercetarea stiintifica originala a fost redusa la doar cateva domenii privilegiate precum chimia sau stiintele ingineresti. Lumea stiintei romanesti a fost aproape complet izolata si a supravietuit timp de trei decenii din mila altora.
Reverberatiile acestui experiment bizar se simt si astazi peste tot in Romania. Reforma educatiei si cercetarii care se bazeaza pe o conectare activa la circuitul international al stiintei este tinuta in spate de o “masa critica” de habarnisti care isi datoreaza pozitiile privilegiate in sistem perioadei de izolare si intuneric medieval instituita de Ceausescu. Ba mai mult, aceasta masa de dinozauri a reusit sa se cloneze si sa se extinda spectaculos in urma aparitiei de universitati private in toate colturile mai mult sau mai putin obscure ale tarii, in urma introducerii finantarii “pe cap de student”, sau in urma depopularii universitatilor cu traditie prin emigratie si pensionare si a repopularii lor cu “tineri dinozauri” alesi dupa chipul si asemnarea batranilor reptile… Stiinta de calitate mai suparvietuieste acum doar datorita unor solitari,marginali sau tineri inca entuziasti, care rezista eroic. Intrebarea este: pana cand?
Politica a jucat iarasi un rol crucial in acest process de deteriorare care iata se extinde acum peste mai mult de doua decenii. Politicieni avizi de pozitii si titluri academice impanzesc acum partidele fara discriminarea culorii politice. In aceste zile, plagiatul, sau mai pe romaneste hotia academica, devine sinonim cu numele Romaniei datorita cazurilor indelung mediatizate ale ministrului Mang sau ale primului-ministru Ponta. Dupa detectarea furtului academic la oameni cu cele mai inalte pozitii in stat, nu mai este de mirare ca guvernul Ponta a adoptat preventiv unele din strategiile lui Ceausescu, precum incercarea de a izola cercetatorii romani prin taierea accesului la jurnale stiintifice. Inlocuirea membrilor Comisiei Nationale de Etica cu oameni obedienti partidului si distrugerea timizilor pasi facuti de reforma Funeriu in driectia restabilirii unor standarde academice normale au devenit din nou politica de stat.
Romania trece acum printr-un punct hotarator in evolutia ei care isi va extinde influenta pentru decenii de acum incolo. Plaga furtisagului nu este tolerata intr-o societate care se respecta si care se gandeste la viitorul copiilor ei. O criza morala profunda afecteaza intreaga lume si exemplele abunda in aceasta directie. Ministrul apararii al Germaniei si presedintele Ungariei au fost acuzati de plagiat, si desi initial au rezistat, au fost nevoiti sa demisioneze in urma presiunilor publice. Este societate romaneasca pregatita sa reziste? Aceasta grea, dar inevitabila lupta cade in sarcina comunitatii academice romanesti si in primul rand a institutiilor care au permis plagiatul. Universitatea din Bucuresti, institutie fanion a Romaniei, unde au predat si studiat nenumarate personalitati ale tarii, trebuie sa-si faca ordine in propria ograda. Asemeni universitatilor din Germania si Ungaria acuzate de a fi permis hotia, rectorul si senatul universitatii din capitala trebuie sa instituie urgent o comisie speciala pentru a investiga acuzatia de plagiat indreptata asupra primului ministru care sa decida retragerea titlului de doctor daca aceasta este dovedita si masuri punitive asupra conducatorilor tezei de doctorat. Studentii de azi si de ieri ai Universitatii din Bucuresti nu trebuie sa ramana indiferenti la terfelirea numelui institutiei pe care o denumesc alma mater de catre politicieni inconstienti…
P.S. Miercuri seara a fost publicat articolul care discuta acuzatia de plagiat la adresa primului-ministru in editia tiparita a jurnalului ceea ce reprezinta deja o performanta. Negativa, ma grabesc sa adaug pentru a nu fi gresit inteles. Articolul are o anexa care cuprinde scrisoarea din partea Guvernului Romaniei catre jurnal. Textul este plin de inexactitati si greseli gramaticale care arunca in derizoriu si ridicol intreaga institutie a guvernului si tara pe care acesta o reprezinta. Nota patru domnule Ponta la compozitie, engleza, si in general, la adevar!
