De peste un an stam cu totii cu ochii pe el. Pe el, nu pe ea, ca nu este vorba de butelia de aragaz. El este primul demnitar al tarii, presedintele Traian Basescu. Unii au facut chiar o fixatie. La orice ora din zi si noapte, daca ii pui in fata unei camere de luat vederi si ii intrebi despre epidemia de rujeola, fac ce fac si tot despre Basescu aduc vorba. Si este normal sa fie asa pentru ca, in mintea omului obisnuit, un presedinte de tara trebuie sa fie omniprezent si omnipotent. Dar el nu este, pentru cel putin doua motive. Omniprezent ar trebui sa fie prin slujbasii platiti de la bugetul statului, dar unii mai dorm in post sau sunt plecati la vreun seminar international prin Insulele Tuvalu din Pacific. Omnipotent nu este pentru simplul motiv ca este tinut de Constitutie sa imparta puterea executiva cu guvernul.
In ciuda afirmatiilor de mai sus, presedintele Basescu, spre deosebire de predecesorul sau, Iliescu, in primul sau an de cazare la Palatul Cotroceni, a reusit deja sa lase cateva “dare”, ca sa folosesc o metafora a carei paternitate ii apartine. A lasat dare si s-a transformat el insusi. Intr-adevar, Basescu din luna decembrie 2005 nu mai este cel de la preluarea mandatului in urma cu un an. S-a schimbat in bine, s-a maturizat. Chiar a si imbatranit cu mai mult de un an. S-a schimbat, dar nu pentru ca si-a taiat mesa, ci pentru ca “functia creeaza organul”. Iar Basescu a realizat ca una este sa fii primar peste Vanghelie si peste seful de la serviciul de ecarisaj la Capitala, si alta este sa fii seful statului si capul ostirii. Adica un om responsabil de soarta tarii, aflat in contact si dialog cu cei mai importanti oameni ai planetei. Asa se face ca presedintele nostru, capitan de nava, si-a adaptat comenzile si tonul acestora in functie de conditiile de navigatie si de orizontul mereu miscator. Daca la inceput comenzile sale au fost oarecum derutante pentru unii pasageri de pe nava, acum, dupa aproape un an, nava-amiral pare ca a luat un curs ferm, iar comenzile sunt clare si intelese de echipaj.
Capitanul are insa si unele probleme cu echipajul. Timonierul-sef, adica primul ministru, are un fel propriu de a invarti timona. Lui nu-i plac smuciturile pe care le provoaca comenzile abrupte ale capitanului. Capitanul-presedinte ar fi vrut chiar sa faca escala si sa schimbe echipajul, cu timonier cu tot. Au fost schimbati doar cativa mateloti mai neindemanatici, printr-o remaniere de guvern. Dar problema cea mai neplacuta pentru capitanul-presedinte este faptul ca din echipajul navei fac parte doi ofiteri, secunzii sai, pusi acolo de armatorul neglijent. Este vorba de domnii Nicolae Vacaroiu, presedintele Senatului, si Adrian Nastase, presedintele Camerei Deputatilor. Ambii au fost trimisi pe nava de un armator cam ametit. Intr-adevar, Parlamentul Romaniei, imediat dupa alegeri, nu si-a dat seama cine va fi capitanul navei si din ce directie bate vantul. Responsabili cu manevrarea panzelor navei si cu turatia motoarelor, cei doi au refuzat de multe ori sa execute comenzile capitanului, astfel incat timp de cateva luni nava a plutit in deriva. Ar fi vrut el presedintele sa-i debarce si sa aleaga alti secunzi, dar acestia au facut taraboi fiind gata sa sabordeze nava. Presedintele si timonierul ii tolereaza inca pe secunzii hicleni, deoarece nava trebuie sa ajunga la termen la punctul final al calatoriei, portul Anvers din Belgia, unde Comisia Europeana astepta fiica pe care a adoptat-o, adica Romania.
Nava capitanului Basescu a avut de traversat si cateva furtuni. Este vorba de cele patru sau cinci valuri de inundatii. Nava a luat ceva apa, dar a reusit sa iasa din zona de turbulenta. Cand capitanul a strigat “asculta la mine comanda”, echipajul si pa-sagerii s-au mobilizat cu totii si au scos nava la liman. Nava a intalnit si cateva ambarcatiuni cu pirati. Unii au reusit chiar sa rapeasca cativa ziaristi romani si sa-i duca in desertul irakian. Capitanul Basescu, ca un veritabil Simbad marinarul, a trimis oameni pe urmele rapitorilor si i-a salvat pe ziaristi. Dar nu i-a prins pe rapitori si nu s-a clarificat daca acestia aveau complici pe nava, inclusiv printre membrii echipajului.
Presedintele-capitan a trebuit sa accepte si serviciile unor ofiteri ramasi pe nava de la fostul capitan, Ion Iliescu. Este vorba de domnii Radu Timofte, directorul SRI, si Gheorghe Fulga, directorul SIE. Se pare ca i-au fost utili in confruntarea cu piratii desertului. Stiuti fiind ca oameni de incredere ai lui Ion Iliescu si Adrian Nastase, multi se intreaba cum au facut ei de au castigat si increderea capitanului Basescu. O explicatie pentru aceasta convertire ar putea fi aceea ca domnii Timofte si Fulga il vad pe capitanul Basescu presedinte pana in 2014, adica mult timp dupa ce amandoi vor fi iesit la pensie din functiile pe care le detin in prezent. Nemaiavand de asteptat nimic bun de la Ion Iliescu si Adrian Nastase, se pare ca actualii sefi de servicii de informatii au ales sa-l serveasca cu credinta pe noul comandant-sef.
Acum ca prietenul sau George W. Bush i-a trimis cateva companii de puscasi marini pentru a veghea la hotarul dinspre “cel mai bun vecin” al Romaniei, adica Marea Neagra, capitanul Basescu poate conduce mai increzator nava sa catre Anvers. Nici muscalii, nici tatarii si nici piratii nu vor mai indrazni sa debarce pe plaja de la Mamaia. Singura primejdie l-ar putea paste pe capitanul nostru daca, intr-o noapte de vara, dupa un chef bun la “Vraja Marii” se va sui pe un vas pentru a sari in ajutorul prietenilor sai georgian sau ucrainean. Pe mare, el risca sa fie scufundat de flota rusa. Iar daca va ajunge pe uscat, tot rusii il vor intercepta. Daca insa, dupa cheful de pe litoral, capitanul-presedinte se va duce acasa la nevasta, se va trezi a doua zi tot presedinte. In Piata Victoriei, pe gazonul unde candva trona statuia soldatului sovietic, au rasarit cativa pui de stejar. Unii zic ca l-au vazut pe presedintele Basescu cum ii uda, la miez de noapte. Dupa socotelile unora, in vreo zece ani puietii vor ajunge suficient de grosi pentru a servi la trasul in teapa. Daca intre timp nu-i vor smulge prietenii locatarilor din Palatul Victoria.
