Întâlnirea de ieri de la Élysée dintre preşedintele francez, Nicolas Sarkozy şi cancelarul german, Angela Merkel, a deschis o nouă săptămână crucială pentru zona euro, ce se va încheia joi şi vineri la Bruxelles, cu summitul destinat să stingă criza datoriei în UE.
Cancelarul german, Angela Merkel, a venit la Paris, unde, împreună cu gazda sa, preşedintele Nicolas Sarkozy, a reanalizat proiectul comun de salvare a zonei euro, înaintea summitului european de iarnă. Potrivit lui Sarkozy, Parisul şi Berlinul vor face „propuneri” pentru „garantarea viitorului Europei”, ameninţată cu o posibilă dezintegrare din cauza crize actuale. Negocierile dintre europeni se vor desfăşura sub privirile atente ale marilor lor parteneri economici. Secretarul american al Trezoreriei, Timothy Geithner, va fi astăzi la Berlin şi Frankfurt pentru a se întâlni cu preşedintele BCE, Mario Draghi, şi al Bundesbank, Jens Weidmann, iar miercuri se va afla la Paris pentru o întrevedere cu Nicolas Sarkozy.
Promisă de câteva săptămâni, „iniţiativa” comună franco-germană tinde spre revizuirea tratatelor europene în scopul întăririi disciplinei bugetare a celor 17 membri ai zonei euro şi a instaurării unor măsuri de „solidaritate” pentru ajutarea ţărilor aflate în dificultate. Dar, discursurile pronunţate săptămâna trecută de cei doi lideri europeni au dezvăluit o prăpastie între cele două capitale.
Dezacorduri
Dacă Sarkozy şi Merkel sunt de acord în ce priveşte obiectivul refondării Uniunii Europene, a reformării funcţionării „guvernului economic” european, trecând prin modificarea tratatelor şi o mai severă disciplină bugetară, preşedintele şi cancelarul au vederi opuse asupra modului în care se va atinge acest scop. Franţa acceptă o întărire bugetară a statelor membre, cu sancţiuni înăsprite, dar refuză, în numele respectului „suveranităţii” sale, să transforme Comisia sau Curtea de Justiţie în „superjandarm” al bugetelor europene. Germania, în schimb, refuză să autorizeze Banca Centrală Europeană (BCE) să cumpere pe pieţe datoria ţărilor în dificultate. Nicolas Sarkozy era iniţial rezervat în ce priveşte revizuirea tratatelor, dar în final a cedat exigenţelor germane şi Parisul se declară favorabil unui tratat european „mai intrusiv”.
Potrivit Franţei şi Germaniei, această revizuire va fi propusă tuturor statelor membre ale UE (27), cu posibilitatea ca în cazul în care unii membri vor refuza, adoptarea să fie doar pentru cele 17 state ale zonei euro. În schimb, Sarkozy aşteaptă din partea Berlinului dovezi de solidaritate europeană. Altfel spus, posibilitatea ca BCE să poată cumpăra datoriile ţărilor cele mai fragile ale UE pentru a limita creşterea dobânzilor impuse de pieţe, asemenea acţiunii Rezervei federale americane sau a Băncii Angliei. La ultima lor întâlnire, Sarkozy afirmase că obţinuse o mini-concesie de la Angela Merkel – şi unul, şi celălalt căzuseră de acord „să se abţină să facă cereri pozitive sau negative” BCE. Adică, dacă BCE, independentă prin natură, decide singură să cumpere datorii, fiecare se va face că nu vede.
O altă posibilitate pentru salvarea zonei euro ar fi mutualizarea datoriilor membrilor săi, adică crearea de euro-obligaţiuni, dar cancelarul german refuză categoric. Inflexibilitatea Angelei Merkel a început să fie criticată chiar şi în Germania, unde fostul cancelar Helmut Schmidt o acuză că izolează ţara.
În ultimele săptămâni, în Europa s-au ridicat voci pentru a denunţa influenţa preponderentă în riposta la criza financiară a tandemului format din cancelarul Angela Merkel şi preşedintele Nicolas Sarkozy. Unii au criticat voinţa Berlinului de a-şi impune punctele de vedere altor state europene şi tentaţia de a accepta o Europă în două viteze.
Avertisment
Premierul italian, Mario Monti, a afirmat ieri că UE va trebui să întreprindă totul pentru „a evita ca euro, creat pentru a uni popoarele europene, să nu sfârşească să le divizeze”. Mă tem de fisuri în sânul Europei, ca linia de demarcaţie să treacă la frontierele zonei euro sau între ţările puternice şi cele mai puţin puternice şi orice distincţie de acest tip este preocupantă, a precizat Monti. Fost comisar european, el a subliniat necesitatea „întăriri metodelor comunitare”. „Nu cred că există o ţară puternică ce îşi poate imagina să obţină un avantaj prin izolarea alteia, trebuie să evităm această situaţie”.
Fostul preşedinte al Comisiei Europene, Jacques Delors, care a criticat „leadershipul german” în octombrie, susţine că persistenţa Germaniei şi absenţa unei viziuni clare din partea altor state ar putea costa scump zona euro. „Chiar Germania va trebui să se lupte, pentru că pieţele sunt pieţe. Şi ele sunt în prezent minate de incertitudine. Responsabilii europeni acţionează prea puţin şi prea târziu”, a precizat pentru Daily Telegraph.
Mizele politice ale schimbării Tratatului de la Lisabona
Dezbaterea aparent tehnică din jurul schimbării tratatului european în contextul crizei financiare ascunde mize politice majore privind forma pe care o va lua în viitor zona euro, dar şi Uniunea Europeană în ansamblul său.
Schimbarea tratatului este o exigenţă a Berlinului. Un diplomat european, citat de AFP, arată că germanii, care au renunţat la marcă în favoarea monedei unice, sunt dezamăgiţi că ţările membre ale UE nu au respectat regula jocului care prevedea în schimb disciplina bugetară. „Pactul de stabilitate” în forma iniţială s-a dovedit a fi un eşec. În spatele conceptului vag de „uniune bugetară” pe care îl susţine, cancelarul Angela Merkel insistă în realitate pentru înscrierea de reguli foarte stricte în domeniu în chiar tratatul Uniunii Europene cu scopul de a le face cu adevărat constrângătoare, de a „constituţionaliza” gestiunea riguroasă. Germania, care dă tonul, cere ca instituţia Curţii europene de Justiţie să poată urmări ţările prea laxiste care nu ţin seama de recomandările bugetare care le sunt făcute. Această „judiciarizare” a supravegherii nu este pe placul Franţei, îîn mod special. Berlinul doreşte de asemenea să poată plasa sub tutelă europeană ţările care nu îşi pot controla cheltuielile publice, ceea ce ar necesita un abandon al suveranităţii, după exemplul Greciei, astăzi. Pentru astfel de state este vorba şi despre îngheţarea drepturilor de veto în UE şi de subvenţiile europene. Germania şi Olanda vor să doteze Comisia Europeană cu o nouă competenţă pentru a interveni direct în bugetele naţionale atunci când derapează, inclusiv de a da sancţiuni, fără ca guvernele în cauză să aibă un cuvânt de spus.
Posibile surprize
Se pare că nu este vorba doar despre disciplină bugetară întărită. Preşedintele UE, Herman Van Rompuy va presenta la summitul european din 8 şi 9 decembrie de la Bruxelles opţiuni pentru schimbări
şi în alte domenii. De exemplu, pentru convergenţa politicilor economice ale statelor din zona euro. Franţa ar dori finalul regulii unanimităţii pentru luarea deciziilor în UE în materie de fiscalitate, pentru a lupta contra „dumpingului” în materie. Dar Irlanda are temeri că i se va impune o creştere a impozitului său, în prezent foarte mic, asupra beneficiilor întreprinderilor. Unele ţări doresc modificarea tratatului pentru autorizarea din punct de vedere juridic a euro-obligaţiunilor, adică un rol extins al BCE, opţiune respinsă de Berlin. Comisarul european Michel Barnier propune ca Fondul de salvare a zonei euro să poată fi refinanţat direct prin BCE.
Metoda schimbării tratatului reprezintă subiectul unei alte dezbateri foarte politice. Opţiunea reţinută pentru moment este de a fi propusă tuturor membrilor UE, adică celor 27 de state, pentru a nu se crea divizări suplimentare. Altfel spus, de a modifica în Tratatul de la Lisabona dispoziţiile referitoare numai la funcţionarea zonei euro şi în particular articolul 136 şi „Protocolul 14″. Care menţionează că schimbarea tratatului UE implică necesitatea ratificării în unanimitate a celor 27. Există unele probleme între care faptul că unele ţări nemembre euro ar putea profita pentru a-şi condiţiona votul. Aripa celor mai eurosceptici din partidul conservator britanic cere o repatriere a competenţelor în domeniile social şi al reglementării financiare de la Bruxelles la Londra, chiar dacă, potrivit unor surse diplomatice din Bruxelles, premierul David Cameron nu pare că doreşte o confruntare. În caz de eşec, Parisul şi Berlinul ar putea opta pentru un acord doar între statele din zona euro sau a singurelor ţări din Uniunea Monetară care doresc să meargă înainte. Cu riscul de a crea o Europă în două sau trei viteze.
Două viziuni
În spatele dezbaterilor asupra tratatului în 27 sau în 17 membri se ascunde o opoziţie între viziunea germană, foarte comunitară, şi viziunea franceză, foarte interguvernamentală. Totul se petrece ca şi cum la Berlin totul este pregătit pentru o Europă cu adevărat federală, în timp ce la Paris, această Europă nu pare posibilă decât prin încredinţarea cheilor integrării europene şefilor de stat şi de guvern din zona euro.
Europenii vor încerca, la summitul din 8 şi 9 decembrie, să se pună de acord pentru eventuala reformă a tratatului UE în 27 sau, în lipsa unui consens între cei 27 de membri, vor trebui să opteze pentru crearea unui nou tratat care nu va include decât cele 17 state membre ale zonei euro. Ambele variante au avantaje şi dezavantaje, un tratat în 27 va dura până va fi adoptat, dar va permite întărirea procedurii contra deficitelor excesive, în loc de a remite un pachet legislativ votat de parlament. Un tratat în 17 ar putea fi adoptat mai rapid dar va oferi mai puţine garanţii de control asupra bugetelor, susţine un specialist în acest dosar de la Élysée.
Propuneri comune
În conferinţa ţinută la finele dejunului de lucru de la Élysée, Sarkozy şi Merkel au făcut declaraţii legate de discuţile avute, detaliile urmând a fi făcute publice miercuri. Între altele, Franţa şi Germania vor
un „nou tratat” al UE cu 27 de membri sau cel puţin 17.
sancţiuni automate pentru nerespectarea regulii deficitului de 3% din PIB;
„o regulă de aur bugetară întărită şi armonizată”;
summituri lunare ale zonei euro pe perioada crizei.
Sarkozy a precizat că eurobondurile nu sunt „în nici un caz o soluţie” iar pentru Merkel Curtea de Justiţie europeană trebuie să poată verifica conformitatea regulilor.
Sarkozy şi Merkel se vor regăsi joi la amiază la Marseille, cu ocazia unei reuniuni a partidelor dreptei europene, apoi se vor îndrepta spre Bruxelles, unde vor prezenta proiectul lor celorlalţi parteneri europeni.
