Romania, in spectacol festiv la Expo Universala 2005 – Aichi (Japonia)

“Aveti aici o parte din sufletul romanesc, pe care vi-l daruim dumneavoastra, poporului japonez”, a spus, printre altele, presedintele Traian Basescu in alocutiunea sa rostita cu prilejul deschiderii ceremoniei oficiale, moment care a inaugurat marele spectacol festiv dedicat zilei rezervate tarii noastre; momentul s-a consumat aici in cadrul Expozitiei Universale de la Aichi – Nagoya. Au mai fost rostite alocutiuni din partea guvernului Japoniei, de asemenea din partea presedintelui concernului Toyota. Oficialitati romanesti si ale tarii-gazda, oameni de afaceri, un numeros public, copii, multi copii purtand fanioane ale tarii noastre si ale tarii-gazda au fost martorii unui spectacol de o ora, spectacol pe parcursul caruia este greu de imaginat ca cineva – ma refer la publicul japonez, la cel strain – si-a putut face vreo imagine asupra tarii noastre, asupra spiritualitatii romanesti. Multe momente artistice, pretioase in sine, dar aglomerate in context, au fost inghesuite, suprapuse, intr-o desfasurare incoerenta, lipsita de o idee conducatoare. Este absolut clar ca asupra regizorului Dragos Galgotiu, autorul spectacolului, au fost exercitate presiuni – din partea cui oare? – pentru ca acest moment oficial sa cuprinda multe numere artistice, anumite numere artistice. In ciuda faptului ca nu aveau nici o legatura unele cu altele, multe dintre acestea au fost suprapuse si alaturate cantitativ, uneori jenandu-se reciproc in anumite secvente. Evolutiile importante si, dupa parerea mea, suficiente unei asemenea ceremonii au fost reprezentate de prezenta Corului National de Camera “Madrigal”, ansamblu condus de maestrul Marin Constantin – pe de o parte – si – pe de alta – de evolutia Orchestrei Nationale Radio conduse de dirijorul Mendi Rodan si cu participarea solistica a tanarului violonist Alexandru Tomescu. Li s-au alaturat, li s-au suprapus, evolutiile balerinilor Corina Dumitrescu, Alexandra Petrica si Razvan Mazilu, cele ale corului “Allegretto” al Palatului Copiilor din Bucuresti, grupului “Aeros” de gimnastica aerobica, naistului Nicolae Voiculet, solisti si ansambluri care au mai evoluat ulterior, pe parcursul zilei, in prezente individualizate, secvente carora li s-au alaturat, de asemenea, pana spre orele serii, taraful din Chietris si formatia Holograf. Marea lectie, un moment intr-adevar exemplar si spectaculos, moment puternic percutant, atat la propriu, cat si la figurat, l-a constituit prezenta in spectacol a grupului de copii tobosari din Minamichita, localitate situata in apropierea site-ului expozitional. Sunetul nuantat, excelent ritmat al tobelor si al fluierelor, fluxul ritmurilor ferm sustinute, dinamica de autentica propulsie a acestora, coloritul timbral uimitor au fost asigurate de un grup de copii.