Ponta şi PSD n-au învățat nimic din eșecul de acum șase luni. Vor pierde, iarăși, pe mâna lor. Până atunci însă, nu trebuie lăsați să demoleze justiția.
Se zbate, dă din mâini și din picioare, toacă din gură, minte, se apără de acuzele procurorilor cu documente care se contrazic singure, izbeşte în justiție, vorbește de dictatură și lovitură de stat, trimite scrisori ambasadelor, își pune, ca și altă dată, familia scut, doar, doar or lăcrima babele cu inima slabă, scarmănă interesul național și de ultimul fulg, proorocește apocalipsa în lipsa lui, Marele Penal. Amenință cu represiunea protestelor de stradă. Va mai face, bezmetic, valuri un timp, va încerca să pârjolească totul în urma lui, dar fiecare mișcare îi mai bate un cui în coșciug. E deja mort. Mai speră însă. Se consideră un supraviețuitor, dacă nu chiar un învingător. A traversat deșertul plagiatului și noaptea neagră a prezidențialelor. Crede că se va descurca și în continuare, că poate face damage control.
Beția puterii i-a luat mințile. Desigur, parlamentul, la care se raportează precum Ceaușescu la Marea Adunare Națională, îl va salva, așa cum l-a salvat și pe amicul Șova, mașina de propagandă va împroșca rahat cât e ziua de lungă, Partidul va fi strâins unit în juru-i. Susținerile se revarsă, limbile mătăsoase și pumnii ridicați proletar „să moară dușmanii“ se împletesc într-o plasă care să-l mai țină spânzurat la putere o vreme. Cu toate astea, ieșirea-i din scenă e doar o chestie de timp. Și nu va fi una frumoasă, Ponta are șanse mari să plece urât de tot din arena politică, oricâte petale de trandafir i se vor presăra pe drumul spre DNA. Întrebarea e, va crăpa și PSD odată cu el? Ce va urma și cum va arăta această criză politică fără precedent?
Citește continuarea comentariului în Revista 22.
