In special in Occident este astazi la moda sa mentionezi China si India dintr-o suflare. Despre aceste doua mari tari se spune ca pun stapanire pe lume si ca sunt noile concurente pentru suprematia globala dupa secole de dominatie occidentala, un raspuns oriental la generatiile de succes economic al Occidentului.
Doua carti recent aparute combina explicit cele doua state: "Elefantul si dragonul: ascensiunea Indiei si a Chinei si ce reprezinta aceasta pentru noi toti" a lui Robyn Meredith (in original: The Elephant and the Dragon: The Rise of India and China and What It Means for All of Us) si "Miliarde de antreprenori: despre modul in care China si India reconfigureaza viitorul – pe al lor si pe al dumneavoastra", scrisa de profesorul de economie de la Harvard Tarun Khanna (in original Billions of Entrepreneurs: How China and India are Reshaping their Futures – and Yours). Ambele aparitii editoriale interpreteaza ascensiunea Chinei si Indiei ca pe un fenomen care modifica placile tectonice ale economiei si politicii mondiale. Unii vorbesc chiar de "Chindia", de parca cele doua ar fi in imaginarul international colectiv un fel de gemene siameze.
Personal ma numar printre sceptici, nu doar pentru ca India si China au foarte putine in comun, exceptand poate ca ocupa un spatiu vast cunoscut sub numele de Asia. Este vorba de faptul ca ele se afla deja in stadii foarte diferite de dezvoltare. China a inceput liberalizarea cu un deceniu si jumatate inaintea Indiei, a ajuns la cresteri economice de doua cifre cand India atingea in jur de 5% si, avand in vedere rata anuala compusa, se plaseaza intr-o cu totul alta liga economica decat India, continuand sa creasca mai repede de pe o baza oricum mai puternica.
Diferentele nu se opresc aici. Cele doua tari reprezinta sisteme totalmente diferite. Daca guvernul chinez vrea sa construiasca o noua autostrada pe sase benzi, poate trece cu buldozerele peste orice sat intalnit in cale. In India, daca vrei sa largesti un drum cu doua benzi, te poti astepta ca procesele de despagubire sa te blocheze prin tribunale cu zecile de ani.
Atunci cand China a construit "barajul celor trei defilee" a creat un bazin lung de 660 de kilometri, proiectul necesitand stramutarea a doua milioane de oameni – totul a fost realizat fara mari opinteli in doar 15 ani in numele productiei de electricitate. Cand India a inceput constructia barajului Narmada, care urma sa aduca irigatii, apa potabila si electricitate pentru milioane de familii, guvernul a fost nevoit sa se confrunte (pana in prezent) cu 34 de ani de procese, pana la Curtea Suprema, cu grupuri ecologiste, activisti ai drepturilor omului si avocati ai stramutatilor, in timp ce protestele de strada zadarnicesc inca lucrarile.
Asa si trebuie sa fie: India este o democratie certareata, China nu. Dar ca indian nici nu vreau sa pretind ca putem concura China in meciul cresterii globale.
Dar daca nu putem concura, suntem oare capabili sa cooperam? Cele doua civilizatii au avut contacte seculare in trecutul indepartat. Multumita in special exportarii Budismului din India in China, chinezii au studiat in universitati indiene, au vizitat tribunale indiene si au scris memorabile cronici ale acestor calatorii.
Centrul budist de studiu Nalanda a gazduit la vremea sa sute de studenti chinezi, iar cativa indieni au luat drumul Chinei; un calugar budist din India a construit in secolul al cincilea celebrul templu Lingyin Si din Huangzhou.
In zona Kerala, coasta de sud-vest a Indiei este intesata de navoade in stil chinezesc, iar gospodina Malayali prefera sa gateasca in wok, pe care il numeste cheen-chetti (vasul chinezesc).
Dar a trecut mult timp de cand indienii si chinezii au mai avut de-a face unii cu ceilalti. Zilele euforiei sub semnul Hindi-Chini bhai-bhai (indienii si chinezii sunt frati), sloganul creat in India lui Nehru in semn de bun venit pentru Chou En-Lai in 1955, au cedat locul umilintei razboiului frontierelor din 1962, dupa care timp de decenii s-a adoptat linia Hindi-Chini bye-bye.
Disputa pentru frontiera ramane nerezolvata. Trupele chineze fac periodic incursiuni pe teritoriul indian si apar noi iritari, precum protestele antichineze ale unor tibetani, carora li s-a acordat azil in India. A vorbi de un deficit bilateral de incredere ar fi probabil o subestimare a situatiei.
si totusi exista vesti bune. Comertul bilateral s-a dublat in fiecare din ultimii trei ani si este estimat sa ajunga la 40 de miliarde de dolari. China a luat locul Statelor Unite in fruntea clasamentului partenerilor comerciali individuali ai Indiei. Turismul prospera, mai ales datorita pelerinilor indieni care viziteaza marile locuri sfinte ale religiei hinduse din Tibet, de la Muntele Kailash si de la Lacul Mansarovar.
Firme indiene de IT si-au deschis birouri in Shanghai si Hangzhou, iar gigantul IT Infosys a recrutat anul acesta noua chinezi pentru cartierul sau general de la Bangalore. Zeci de ingineri chinezi lucreaza in (si invata de la) firmele indiene specializate in computere si inginerie, in timp ce inginerii de software indieni sprijina activitatea producatorului chinez de echipamente de telecomunicatii, Huawei.
India este puternica in domenii in care China trebuie sa progreseze, in special in domeniul software, in timp ce China exceleaza la capitolul hardware si productie, adica exact acolo unde India are mari probleme. De aceea compania indiana Mahindra si Mahindra produce tractoare in Nanchang pentru a le exporta in SUA. Principalele componente de operare ale iPod-ului de la Apple au fost inventate de compania PortalPlayer din Hyderabad, iar productia iPod se face in China. Cei aproape trei mii de indieni care lucreaza in cadrul asa-numitului "Innovation Campus" al concernului Philips din Bangalore scriu peste 20% din programele informatice utilizate de Philips in toata lumea, iar forta de munca a celor 50 de mii de chinezi angajati de Philips in China transforma aceste programe in produse de marca.
Cu alte cuvinte, elefantul danseaza deja cu dragonul. Singura intrebare este daca tensiunile politice ar putea face ca muzica sa se opreasca scrasnind. Nu este nici un dubiu ca, oricare ar fi diferendele legitime ale Indiei cu regimul comunist al Chinei, cooperarea este in interesul ambelor popoare. Pentru ca unu plus unu nu fac doar doi – alaturate corect, pot da chiar 11.
Copyright: Project Syndicate/Institute for Human Sciences, 2008.
www.project-syndicate.org
