Preşedintele trebuie să garanteze stabilitatea politică şi economică a ţării într-o perioadă, care se va complica şi din cauza conflictului din Siria.
Partenerii occidentali ai ţării i-au avertizat pe şeful statului şi pe primul ministru că vor avea nevoie de sprijinul României în cazul în care Alainţa Nord Atlantică va fi nevoită să intervină în Siria. După ce americanii au descoperit că armata siriană are bombe cu gaz sarin, pe care le poate folosi în orice moment împotriva inamicilor interni sau chiar externi, NATO l-a ameninţat pe dictatorul de la Damasc cu o intervenţie în forţă.
În eventualitatea unui război preventiv, experţii NATO au vrut să se asigure că în România va fi linişte după alegeri, în aşa fel încât, la o adică, ţara să poată sprijini intervenţia Aliaţilor în Siria. De aceea liderii occidental le-au cerut politicienilor la vârf din România să ajungă cât mai repede la un compromis, mai cu seamă că rezultatul scrutinului din 9 decembrie era previzibil. Cu alte cuvinte, preşedintele şi premierul ar fi trebuit să fi fumat deja pipa păcii şi să fi ajuns la un compromis politic. Traian Băsescu şi Victor Ponta au avut de altfel multe discuţii neştiute de USL în care au încercat să se pună de acord pe câteva linii mediane ale intereselor comune. Preşedintele ştie exact ce poate face Victor Ponta şi cât de mult se poate baza pe el şi la rândul lui premierul se teme de capcanele lui Traian Băsescu şi învaţă foarte repede cum să le folosească el. Între cei doi e o diferenţă mare de calibru, dar deocamdată Victor Ponta pare să fie singurul succesor al preşedintelui: singurul care vrea să-l copieze pe Traian Băsescu; singurul care îi admiră tacticile, încearcă să le asimilize şi ştie să-l înfrunte în public, chiar dacă atunci când sunt faţă în faţă este complet dominat de preşedinte. Primul ministru a ţinut minte câteva lecţii din recuzita preşedintelui şi urmează să le pună în practică, din acest punct de vedere Crin Antonescu a fost doar un instrument necesar, de care se va debarasa cât mai repede, aşa cum a fost sfătuit de diverşi lideri din Vest.
Victor Ponta ar prefera, deci, să se despartă mai degrabă de Antonescu decât de Băsescu: pe termen lung liderul socialist aspiră să devină preşedinte şi ca atare are nevoie de o imagine internaţională bună, iar din acest punct de vedere preşedintele PNL este o piatră de moară pentru el. În schimb o coalizare cu Traian Băsescu îl va legitima în afară, în faţa partenerilor de la Uniunea Europeană şi NATO, dacă va avea suficientă răbdare şi dacă va reuşi să-l convingă pe preşedinte că se poate baza pe el.
Deocamdată între cei doi se întinde deşertul dominat de propaganda pro-suspendare pe care o fac liberalii şi oamenii lui Voiculescu. Traian Băsescu ştie că pentru a-şi păstra prerogativele de preşedinte trebuie să-l convingă pe Victor Ponta să se despartă de Crin Antonescu, în aşa fel încât premierul să aibă o majoritate subţire, dacă nu va reuşi, mandatul său se va termina înainte de vreme: fie prin demiterea sa forţată, fie prin demisia de bună voie. Cu o majoritate de peste 60 la sută, Traian Băsescu va trăi permanent cu ghilotina suspendării deasupra capului şi va trebui să aleagă între tăcerea vinovată sau ghilotină.
Preşedintele vrea să împace şi capra occidentalilor şi varza personală, în aş fel încât să nu provoace o criză politică, dar nici să nu fie nevoit să se ascundă la Cotroceni şi să privească nepăsător cum USL aruncă la gunoi DNA, ANI, CSM
Traian Băsescu se află încă în căutarea unei soluţii acceptabile pentru cazul în care va începe războiul cu Siria, iar România va trebui să devină culoar pentru transportarea echipamentelor şi soldaţilor NATO către Turcia. Occidentalii au nevoie în România de un partener serios, stabil şi capabil să riposteze atacurilor verbale ale Rusiei, de aceea mizează mai degrabă pe o coabitare între Băsescu şi Ponta, decât pe o criză politică.
