Paştile şi Pesah – asemnărări şi deosebiri
Nu este singura asemănare dintre cele două sărbători. Ca şi creştinii, evreii mănâncă miel de Paşti. Carnea de miel este consumată în prima noapte a sărbătorii, fiind considerată de Biblia ebraică prima ofrandă oferită de israeliţi lui Dumnezeu în timpul Exodului din Egipt. De asemenea, sângele de miel ar fi fost folosit pentru a stropi casele evreilor, astfel încât acestea să fie recunoscute de Îngerul lui Dumnezeu şi să scape de pedepsa divină. La creştini, se ştie, Iisus este văzut drept “Mielul lui Dumnezeu”.
Deosebirile sunt mai multe. În primul rand, creştinii îşi încep Paştile prin Învierea sărbătorită doar într-o zi de duminică, pe când la evrei nu ziua din săptămână este importantă, ci momentul în care pică jumătatea lunii Nisan, prima din calendarul ebraic. Sărbătoarea durează opt zile, faţă de cele 40 din calendarul creştin.
Dacă pentru ortodocşi sau catolici Paştile este dedicat patimilor şi învierii lui Iisus, la evrei acest moment are origini istorice mai vechi. În Orientul Antic, venirea primăverii era marcată de Sărbătoarea Azimelor, prin care se celebra culesul primelor recolte. Comasată ulterior cu Pesahul ebraic, care aminteşte inclusiv de trecerea Mării Roşii, despicată în două de toiagul lui Moise, această sărbătoare stă la baza altei diferenţe dintre Paştile creştin şi cel evreiesc. Pâinea azimă nu era dospită întrucât poparele din Orientul Antic credeau că aluatul înseamnă degradare. Pâinea nedospită este şi unul dintre aspectele fugii din Epipt, israeliţii neavând timp atunci să lase aluatul să coacă. În zilele noastre, de la masa festivă de Pesah, denumită Seder, nu lipseşte pâinea nedospită, Matza. În antiteză, creştinii cosnumă pască, apreciată mai ales dacă este bine dospită. Frântă şi consumată cu vin, pasca aduce aminte de sacrificul lui Hristos.
Apoi, până să ajungă să sărbătorească Paştile, creştinii practicanţi ţin cea mai lungă perioadă de post din calendarul religios. Începe pe 15 februarie şi ţine până de Înviere, anul acesta însemnând 4 aprilie, atât pentru ortodocşi, cât şi pentru catolici. Rostul Postului Mare este să amintească de postul de 40 de zile ţinut de Iisus înainte de începerea activităţii mesianice.
De la deosebiri, înapoi la asemănări. Ambele sărbători au ritualuri simbolice. La creştini, masa pe sub care trec credincioşii în biserică, în Vinerea Mare, simbolizează mormântul lui Iisus. Ouăle de pe masa de Paşti reconstituie simbolic Învierea, iar dacă sunt vopiste în roşu fac referire la sângele curs din rănile lui Hristos. La evrei, Sederul impune consumul de plante amare, maror, gustul acestora fiind menit să aducă aminte de amărăciunea sclaviei. După acest moment, cei prezenţi se ating reciproc cu plante verzi, urându-şi “Sentak Khadhra”, adică un an bogat şi rodnic, gest cu trimitere la arhetipul sărbătoririi primelor recolte.
Anul acesta, Paştile mozaic ţine între 29 martie şi 6 aprilie.
Paştile catolic
2010 aduce o ocazie rară în existenţa comunităţilor ordotoxă şi catolică: Paştile este sărbătorit la aceeaşi dată. De obicei, diferenţa între cele două sărbători este de cel mult o săptămână. Totul se trage de la modul de calcul. Catolicii se ghidează după calendarul Gregorian, în timp ce ortodocşii au păstrat calendarul Iulian. Astfel, Paştile ortodox se orientează în funcţie de luna plină astronomică, în timp ce Paştile catolic ţine cont de luna plină ecleziastică, ambele confesiuni având drept reper însă echioncţiul de primăvară.
Similare din multe puncte de vedere, cele două sărbători au unele obiceiuri şi regului diferite. Dacă ortodocşii români trebuie să ţină un post de 7-8 săptămâni, timp în care nu pot mânca produse de origine animală, catolicii din ţară au un post de doar 4-5 săptămâni, doar carnea fiind exclusă din alimentaţia zilnică. În România, catolicii, mai ales cei din Ardeal, se stropesc cu parfum sau apă. De aici şi practica de a împodobi fântânile cu ouă. Obiceiul se trage din Germania, amintind de zeiţa fertilităţii, Ostera. Se spune că de la numele ei provine denumirea germanică a Paştilui, Ostern. Similar cu Easter-ul englezo-american.
Iepurele de Paşti este…nemţesc
De aceeasi zeiţă, numită şi Eastre, se leagă legenda Iepurelui pascal. Având conotaţii simolice de fertilitate şi renaştere, iepurele a fi devenit animalul preferat al zeităţii. Acest lucru s-a întâmplat după ce Eastre a găsit într-o zi o pasăre rănită pe un câmp şi, pentru a o salva de la moarte, a transformat-o într-o iepuroaică. Animalul şi-a păstrat însă abilitatea de a depune ouă. O posibilă sursă de inspiraţie pentru povestea iepurelui Hans Oschter, care le-ar fi adus copiilor ouă colorate în dimineaţa de Paşti, istorisire consemnată în Germania anului 1500. Şi reluată grafic până în zilele noastre, când iepurele alb şi ouăle colorate sunt imagini de referinţă pentru sărbătoarea Paştilui.
Americanii şi Easter-ul
Introdusă în continetul american pe la 1700, tradiţia Iepurelui pascal (Easter Bunny) este astăzi comparabilă cu cea a curcanului consumat de Ziua Recunoştinţei. Ca şi Thanksgiving Day, Easter este un eveniment de sărbătorit în familie. Deci, implicit, supus consumului. Potrivit Federaţiei Naţionale a Retailerilor din Statele Unite, americanii vor cheltui anul acesta pentru cumpărăturile de Paşti peste 13 miliarde de dolari, mai mult cu un miliard faţă de anul trecut. Astfel, un cetăţean american va scoate din buzunar, în medie, 118 dolari pentru bomboane, felicitări, decoraţiuni sau mâncăruri specifice.
Românilor le plac deplasările de Paşti
Înapoi în România, la modă în ultimii ani au fost călătoriile de Paşti. Anul acesta, 75 de mii de români nu vor fi acasă de Înviere, ci într-o pensiune sau într-un hotel din Bucovina, Maramureş sau zona Bran-Moeciu. Alţi 12 mii de români vor petrece Paştile în minivacanţe în Bulgaria, Grecia, Spania sau Franţa. Datele sunt puse la dispoziţie de Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism.
Costurile unor astfel de ieşiri nu sunt neglijabile. Preţul mediu pe care o pensiune din Bucovina îl percepe pentru o noapte de cazare, cu masa inclusă, este de 700 de lei pentru o persoană. Pentru comparaţie, patru nopţi de cazare la un hotel de patru stele din Paris costă 600 de euro de persoană, în condiţiile deplsării într-un grup de cel puţin 20 de persoane. Şi Patriarhia Română organizează în această perioadă excursii, de tip pelerinaj. Pentru 9 zile în Rusia amatorii trebuie să plătească 1300 de euro fiecare, 6 zile la Muntele Athis costă 380 de euro, iar un pelerinaj în Liban sau Iordania ajunge la 800 de euro.
Paştile în lume
Cine poate să ajungă în Australia zilele următoare are ocazia să vadă cum sărbătoresc diferitele comunităţi etnice din această ţară. Potrivit siteului ghidpaste.com, credincioşii din familiile cu origini engleze sau irlandeze mănâncă în dimineaţa Paştilui chifle fierbinţi în formă de cruce, copiii consumând ouă de ciocolată sau din zahăr, cu mici jucării înăuntru. Nefiind un animal popular în Australia, iepurele este adesea înlocuit, ca simbol pascal, cu un mic marsupiu, denumit bilby.
În landul german Bavaria, s-ar mai putea încă întâlni un obicei apărut în secolul al XV-lea. În acele vremuri, preotul îşi însoţea predica pascală cu o mică glumă, astfel încât să provoce râsul audienţei şi să extragă apoi un înţeles de ordin moral. Acest obieci a fost interzis mai târziu de autorităţi.
Iar în Franţa, jocul de handbal este încă una dintre distracţiile de Paşti. Se crede că mingea reprezintă soarele, despre care tradiţia spune că face trei salturi pe cer înainte de a răsări în dimineaţa de Paşti. Poate din această cauză, episcopii, preoţii şi călugării obişnuiau să se joace cu mingea în Săptămâna Mare.
