Adoptarea Pactului pentru energie prin larga participare a societăţii civile, a mediului de afaceri şi a reprezentanţilor autorităţilor publice, este un pas important făcut de România în direcţia conturării unor obiective strategice în politicile energetice, în vederea asigurării securităţii energetice a ţării.
Având în vedere declinul producţiei autohtone, România are nevoie de investiţii substanţiale în dezvoltarea şi exploatarea rezervelor de petrol şi gaze naturale. Există însă şi câteva motive de optimism. Tehnologiile moderne permit creşterea gradului de recuperare din perimetrele mature, dezvoltarea zăcămintelor de gaze naturale offshore şi a gazelor de şist. Recentele prospecţiuni din Marea Neagră, din Dobrogea şi Moldova, au generat un anumit entuziasm cu privire la potenţialul perimetrelor gazeifere maritime de mare adâncime şi a gazului de şist.
Ţinând cont de sumele mari necesare pentru aceste investiţii, ele vor trebui suportate preponderent din surse private. Potrivit unor studii recente, se estimează că la nivel global există peste 1800 de miliarde de dolari disponibili pentru investiţii în sectorul upstream până în 2014. Dar pentru a atrage astfel de investiţii, România are nevoie de un cadru legislativ şi de reglementare eficient şi stabil, şi de un regim fiscal favorabil.
Deciziile de investiţii în acest sector sunt influenţate de factorii de risc, precum şi de rentabilitatea necesară pentru investitori. Factorii de risc includ mărimea resurselor exploatabile, complexitatea producţiei, condiţiile comerciale şi cadrul politic şi fiscal. România nu se află neapărat într-o poziţie privilegiată, riscurile tehnice şi geologice ale zăcămintelor româneşti fiind mari şi în creştere. Este necesară o atitudine realistă care să permită ţării să atragă investiţiile necesare pentru a-şi realiza potenţialul de hub energetic regional.
Proiectele cu risc mare necesită rată internă de rentabilitate (IRR) ridicată. Este nevoie de un echilibru între motivarea investitorilor şi distribuirea socială a beneficiilor generate de industria energetică.
Sectorul de petrol şi gaze generează creştere economică, contribuie la securitatea energetică şi asigură o gamă largă de venituri la bugetul de stat. Contribuţia fiscală agregată a companiilor din domeniu este o măsură mai potrivită decât redevenţele, la acestea adăugându-se accizele, taxele vamale, TVA, impozitul pe profit, contribuţiile sociale ale angajatorului şi angajatului, impozitul pe dividende, impozitele şi taxele locale etc.
De asemenea, o comunicare echilibrată şi un dialog profesional şi onest vor duce la o situaţie “win-win-win” pentru toate părţile implicate – guverne, companii, societate civilă – şi vor stimula investiţiile.
Vasile Iuga este Country Managing Partner, PwC Romania. Prezentul articol reprezinta opinia personala a autorului si nu implica pozitia PwC Romania.
