Ce urmărește Oprea prin acest joc la două capete? Pe de o parte, simte că zilele lui Ponta sunt numărate și încearcă fără prea multe subterfugii să smulgă cât mai multă putere de la PSD. Sau, mai probabil, vrea să devină o alternativă la un PSD care, dincolo de demonstrația făcută la moțiune, e în mare dificultate.
Generalul indispensabil se plasează simultan în postura de salvator pe linia principalelor două fronturi de luptă: al lui Ponta și al justiției. Un joc, de imagine în primul rând, cu miză mare însă, pe termen mediu și chiar lung. Nu știm dacă cineva – aici putem specula mult și bine – l-a întors pe Oprea cu cheița (Iohannis, serviciile?) sau omul are pur și simplu instinct și simte oportunitatea. Pentru un partid care își datorează existența și supraviețuirea politică înrolării conjuncturale în armata care s-a profilat a fi învingătoare, nici n-ar fi ceva ieșit din comun. Evoluția este însă spectaculoasă, s-o recunoaștem, adunătura de traseiști și trădători, bine împănată cu penali, numită UNPR a ajuns acum nu doar să fie indispensabilă tuturor, ba chiar în poziția de a ridica ștacheta condițiilor și pretențiilor. L-a proptit pe Victor Ponta în funcție, susținându-l strategic la moțiunea de cenzură, dar se erijează, în același timp, și în apărătorul justiției, al statului de drept. Fabulos! „Utilitatea“ partidului-balama își reintră astfel în drepturi.
Citește continuarea textului în Revista 22.
