După cinci zile de violenţe soldate cu peste 50 de morţi, ministrul egiptean al Apărării a avertizat ieri că actuala criză din Egipt poate duce la prăbuşirea statului şi a afirmat că armata va proteja infrastructurile vitale ale ţării, în special Canalul Suez.
Doi ani după căderea lui Hosni Mubarak, în Egipt au loc din nou violenţe scăldate în sânge. Ale manifestanţilor veniţi să protesteze la Cairo contra concentrării puterii în mâinile preşedintelui islamist, Mohamed Morsi, ale locuitorilor din Port-Said, unde 42 de persoane au murit în violenţele izbucnite după condamnarea la moarte, sâmbătă, a 21 de suporteri ai clubului de fotbal local, Al-Masry, implicaţi în ciocnirile violente de după meciul de anul trecut contra clubului cairot Al-Ahly.
La Cairo, calmul revenise marţi dimineaţă în Piaţa Tahrir, unde confruntări sporadice între poliţie şi grupuri de tineri au avut loc până târziu în noapte. Revoltele au continuat totuşi în regiunea Canalului Suez, în pofida stării de urgenţă. Ministrul Apărării, generalul Abdel Fattah al-Sissi, care este şi comandantul forţelor armate, a făcut apel la „toate forţele politice” să găsească o rezolvare a „problemelor politice, economice, sociale şi de securitate” ale ţării şi a insistat asupra protecţiei „infrastructurilor vitale şi strategice”, în primul rând a Canalului Suez, axă majoră a comerţului mondial într-o regiune afectată de tulburări sângeroase.
Este prima luare de poziţie oficială a generalului Sissi de la debutul, joi seară, al acestui nou val de violenţe în ţară. Influenta instituţie militară, care a condus Egiptul timp de aproape un an şi jumătate după căderea lui Hosni Mubarak în februarie 2011, este mai discretă după ce preşedintele islamist Mohamed Morsi, ales în iunie, l-a înlăturat în august pe fostul său ministru al Apărării şi adversar, mareşalul Hussein Tantaoui. S-a manifestat totuşi în decembrie pentru a chema la dialog şi a aminti rolul de garant al stabilităţii ţării, în timpul unei crize acute legate de adoptarea unui proiect controversat de Constituţie. Armata este desfăşurată de mai multe zile la Port-Said şi Suez pentru protejarea clădirilor publice şi a instalaţiilor vitale din aceste două oraşe situate la intrarea în canalul ce leagă Mediterana şi Marea Roşie. Preşedintele Morsi a impus, duminică seară, starea de urgenţă în trei guvernorate legate de această axă strategică de navigaţie – Port-Said, Ismailia şi Suez, iar luni Senatul a ratificat un proiect de lege care îl autorizează pe şeful statului să desfăşoare armata cu scopul participării temporare la menţinerea ordinii.
Puterea Frăţiei
Ţară în permanentă fierbere, Egiptul este încă departe de a se stabiliza. Prima etapă, vizând acapararea puterii politice, orchestrată de Fraţii Musulmani, a fost depăşită, fostul număr doi al mişcării islamiste, Mohamed Morsi, reuşind să câştige alegerile prezidenţiale. O a doua fază se află în curs, islamiştii care au acaparat puterea neavând capacitatea de a răspunde aspiraţiilor insurgenţilor din Piaţa Tahrir, care au cerut la revoluţie „pâine, libertate şi justiţie socială”.
Criza politică este acută în Egipt, unde opoziţia refuză apelul la dialog lansat duminică la televiziune de preşedinte, dialog pe care îl consideră „golit de sens”.
Frontul Salvării Naţionale (FSN), care regrupează principalele organizaţii ale opoziţiei laice care au participat la protestele din 2011 ce au dus la plecarea lui Mubarak, estimează că un dialog nu poate fi lansat fără un angajament solemn al lui Morsi de a adopta amendamente la Constituţia actuală, concepută de islamişti şi pe care FSN o consideră nedemocratică, şi de a forma un guvern de uniune naţională. Morsi, dimpotrivă, a remaniat recent guvernul său pentru a întări greutatea organizaţiei islamiste Fraţii Musulmani, din care provine. Manifestanţii, care se confruntă cu poliţia de vinerea trecută, protestează tocmai contra acestei „islamizări” a Fraţilor Musulmani în instituţii, dar şi împotriva şomajului şi sărăciei. Iar sloganul „Pleacă, pleacă”, adresat lui Morsi de către mulţimea adunată în Piaţa Tahrir, este acelaşi lansat contra lui Hosni Mubarak.
Lipsa strategiei
FSN, principala coaliţie de opoziţie, condusă de ElBaradei, Moussa şi Sabbahi, cheamă egiptenii la manifestaţii şi a făcut publice revendicările sale pentru a intra într-un dialog naţional – amendarea articolelor din Constituţie care fac subiectul polemicilor, formarea unui guvern de uniune naţională, abrogarea totală a decretelor date de preşedinte la 22 noiembrie, o lege electorală mai transparentă.
Preşedintele Morsi nu are nici o strategie, arată analiştii. El estimează că protestatarii vor obosi, mai ales că nu sunt susţinuţi masiv de o populaţie obosită la rândul ei. Nu a arătat nici o indulgenţă faţă de manifestanţi şi a transmis condoleanţe victimelor acestor noi violenţe prin reţeaua Twitter. Iar oferta sa de dialog naţional nu este concretă. Fraţii Musulmani nici nu vor să audă de formarea unui guvern de uniune naţională şi nu vor să facă oferte opoziţiei. Strategia formaţiunii islamiste pare a fi aşteptarea alegerilor legislative care vor avea loc în următoarele luni, unde speră că vor ieşi majoritari.
Au nevoie de un Parlament pentru a guverna şi a face legătura între guvernarea locală şi cea naţională. Având în vedere rezultatele candidatului Frăţiei, Mohamed Morsi, la prezidenţiale, nu este sigur că vor obţiune un scor atât de ridicat ca la precedentele alegeri. Depinde de regulile jocului electoral şi de capacitatea partidelor de opoziţie de a se coaliza.
