La zece zile de la sedinta de pomina a Sfantului Sinod din 4 noiembrie 2005, cand s-a hotarat divizarea Mitropoliei istorice a Ardealului, Razvan Theodorescu, fost ministru al Culturii si Cultelor (un om care stie ce vorbeste, din toate punctele de vedere), si-a exprimat, intr-o sedinta a Senatului, nedumerirea sa “civica si politica”, ca istoric si senator PSD. Vorbind despre criza grava in care se afla BOR, in stilul sau ceremonios, meditativ-interogativ, chiar voalat ironic, istoricul Razvan Theodorescu, apropiat al patriarhului Teoctist si al Patriarhiei Romane, s-a stapanit din rasputeri sa nu izbucneasca intr-o critica virulenta a deciziei sinodale.
“In traditia ortodoxiei, atunci cand se doreste o schimbare, se lucreaza mult, se lucreaza din greu, sunt intrebati specialisti, sunt convocati istorici; asemenea impartiri de eparhii si mitropolii s-au produs extrem, extrem de rar. Si iata ca am asistat la un lucru absolut unic in analele istoriei romanesti moderne: peste noapte, fara nici o consultare, s-a impartit Mitropolia Ardealului in doua. Nu-mi permit sa comentez. E o hotarare a Sfantului Sinod. N-a fost inca omologata de Adunarea Nationala Bisericeasca. Dar nedumerirea ramane. Cum s-a putut intampla asa ceva? Pe ce temei? Care sunt criteriile pentru care Sibiul a fost separat de Cluj? O singura data, la stiinta mea de umil istoric, Sibiul a fost separat de Cluj, in august 1940 (e vorba de odiosul "Diktat", n.n.). Cine a hotarat aceste lucruri? Atrag, insa, atentia, ca parlamentar si istoric, ca exista o framantare intreaga in ortodoxia romaneasca si ca exista dorinta unor asemenea impartiri, care nu stiu daca fac foarte bine, pentru moment, neamului romanesc. S-ar putea, la un moment dat, ca episcopul de Arges sa proclame ca cea mai veche mitropolie a fost la Curtea de Arges, s-ar putea apoi ca arhiepiscopul de la Targoviste sa spuna ca Mitropolia Tarii Romanesti a fost la Targoviste, s-ar putea ca arhiepiscopul de Tomis sa spuna: "Dar cea mai veche mitropolie este cea a Dobrogei". Noi am reusit, multa vreme, in viata cultelor si intr-o buna simfonie si sincronie cu Biserica, sa stapanim aceste porniri. Ma intreb: exista dedesubturi care nu sunt bisericesti? Ceea ce nu-i bisericesc este politicesc. Ma intreb: exista interese individuale? Nu pot sa cred”.
Ceea ce nu crede istoricul Razvan Theodorescu afirma raspicat alti istorici. Intr-o luare ferma de atitudine, dr. Mircea Pacurariu, apreciat ca istoric oficial al BOR, a afirmat transant in pagina “Lumea crestina” din 19 noiembrie 2005: spre deosebire de Basarabia, unde lucreaza strainii pentru dezbinarea romanilor, “in Transilvania, indraznesc sa spun ca lucreaza chiar ierarhii nostri pentru dezbinarea Mitropoliei Ardealului, restaurata de Andrei Saguna”! Trebuie sa precizam ca Mircea Pacurariu este considerat cel mai avizat istoric contemporan al Bisericii Ortodoxe Romane, dupa ale carui cursuri se studiaza istoria BOR in toate facultatile de Teologie Ortodoxa din Romania, inclusiv la seminariile teologice ale BOR.
Daca istoricul Razvan Theodorescu, fost ministru al Culturii si Cultelor in guvernarea PSD, actual senator al aceluiasi partid, are o pozitie fara echivoc fata de divizarea Mitropoliei unitare a Ardealului, de cealalta parte a esichierului politic venerabilul liberal Constantin Balaceanu-Stolnici, alt sustinator neconditionat al Patriarhiei Romane si al BOR, ca membru marcant al Adunarii Nationale Bisericesti, are aceeasi viziune: “Momentul ales a fost foarte prost pentru imaginea BOR, fiindca s-a interpretat ca o vendeta. Eu am convingerea ca pana la urma ecumenistii (solidari cu mitropolitul Streza, n.n.) vor castiga. Asa trebuie sa fie! Ca ortodocsi, trebuie sa ne intoarcem cu fata spre secolul al XXI-lea” (citat dintr-un interviu preluat, in mod surprinzator, de site-ul oficial al Patriarhiei Romane). Pozitia celor trei lideri de marca ai ortodoxiei romanesti (printre putinii intelectuali notabili care au sustinut cu consecventa Patriarhia Romana, in ultimii 15 ani!) creeaza o situatie cu totul alarmanta: Patriarhia risca sa se rupa nu numai de o parte dintre ierarhii sai remarcabili, de numerosi crestini din Ardeal si din intreaga tara, ci si de foarte putinii sai sustinatori din randul intelectualitatii onorabile, in contextul in care majoritatea covarsitoare a valorilor culturii romane are o pozitie extrem de critica la adresa BOR si a patriarhului Teoctist. Oponenta celor trei istorici ortodocsi la divizarea Mitropoliei unitare a Ardealului nu e decat un semnal ca in BOR se intampla lucruri extrem de grave, care s-ar putea sa-l scoata din istorie, pe usa din dos, pe actualul patriarh Teoctist, caruia i-a scapat situatia de sub control. Se pare ca momentul 1989 a ajuns, in sfarsit, si in Biserica Ortodoxa Romana, singura institutie din Romania care si-a mentinut pana acum neclintite structurile de conducere, de cel putin 20 de ani incoace, intr-un context in care toate institutiile din tara noastra si-au primenit (cel putin aparent) structurile decizionale, ocolind acei lideri compromisi irecuperabil de colaborarea cu Securitatea si regimul comunist dictatorial.
