Una dintre cele mai vechi tradiții românești a fost celebrată duminică la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj. Este vorba de măsurișul sau de sâmbra oilor. Această tradiție marchează în comunitățile pastorale plecarea turmelor spre munte, iar de-a lungul secolelor s-a transformat într-un frumos prilej de petrecere câmpenească.
Măsurișul oilor a strâns la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, în secția din aer liber de lângă Pădurea Hoia din Cluj, sute de curioși. Proprietari de oi din județele Cluj și Sălaj au adus mioarele în țarcul amenajat lângă Casa din Bran, acolo unde păcurarii au început măsuratul laptelui. Tradiția este una veche de sute sau chiar mii de ani. În fiecare primăvară, proprietarii de mici turme de oi, formate din câte 20-30 de capete, le predau în grija păcurarilor, care mulg oile de față cu toți sătenii.
Cantitatea de lapte dată de fiecare animal este însemnată pe un răboj special. În funcție de această cantitate, proporțional, păcurarii vor face repartizarea brânzeturilor obținute în timpul în care turmele se află la munte, spune unul dintre specialiștii acestei tradiții, Ghiță Căpușan. ”Măsurișul oilor este o tradiție extrem de importantă. Ea marchează încă viața comunităților pastorale. Este important să păstrăm această tradiție deoarece ea face parte din identitatea noastră”, a spus Ghiță Căpușan.
Prepararea corectă a brânzeturilor de oaie este esențială pentru păstrarea patrimoniului gastronomic al românilor, spune unul dintre cei mai reputați specialiști în acest domeniu, Mircea Groza, citat de ClujToday.ro. ”Statisticile oficiale arată că, de exemplu, cașcavalul pe care îl vând marile lanțuri de magazine, în proporție de peste 75 la sută, nu a văzut niciodată laptele. Dacă vrem să mâncăm sănătos, atunci trebuie să avem grijă să preparăm corect mâncarea, așa cum o făceau strămoșii noștri”, a spus Mircea Groza, care are reputația unui adevărat păstrător al gustului. Cei care au participat la măsurișul oilor au avut ocazia nu doar de a se bucura de petrecerea câmpenească organizată cu acest prilej, ci și privilegiul de a gusta caș dulce, preparat pe loc, după o rețetă despre care istoricii spun că era folosită de păstorii daci și romani.
