Prinderea celui mai căutat criminal de război din Europa, acuzat de genocid şi crime împotriva umanităţii în războiul din Bosnia din 1992-1995, era una dintre precondiţiile impuse Serbiei de către Uniunea Europeană pentru începerea procesului de aderare.
„În numele republicii Serbia anunţ că Ratko Mladici a fost arestat”. Această scurtă propoziţie rostită ieri de preşedintele Boris Tadici în cadrul conferinţei sale de presă, încheie un capitol din trecutul Serbiei şi deschide un altul din viitorul ţării.
După o căutare care a durat 16 ani şi care nu a fost întotdeauna însoţită de voinţa necesară din partea unora dintre instituţiile responsabile, serviciile secrete sârbe au reuşit să aresteze joi dimineaţă în satul Lazarovo din nord-estul Serbiei un bărbat pe nume Milorad Komadici – care s-a dovedit a fi, în urma unui test ADN, criminalul de război Ratko Mladici.
Circumstanţele care au dus la reţinerea sa nu sunt încă pe deplin clare, însă conform postului de radio sârb B92, arestarea a venit în urma unui denunţ făcut la poliţie. Deşi conform unui sondaj recent numai 7% dintre cetăţenii sârbi ar fi fost dispuşi să raporteze autorităţilor ascunzişul fostului general, este posibil ca recompensele oferite – 10 milioane de euro din partea statului sârb şi 5 milioane de dolari din partea ministerului de externe al Statelor Unite – să se fi dovedit, în cele din urmă, suficient de atrăgătoare pentru cel care a dat telefonul care a pus autorităţile pe urmele lui Mladici.
De la genocid la stadion
Printre crimele de război de care este acuzat fostul general se numără masacrul de la Srebreniţa, situată în Bosnia-Herţegovina, unde trupele comandate de Mladici au ucis peste 8.000 de bărbaţi şi tineri într-o enclavă aflată sub protecţia Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi asediul capitalei bosniace Sarajevo, care a durat aproape patru ani şi în cursul căruia au fost omorâte circa 10.000 de persoane.
În 1995 a fost emis un mandat de arestare pe numele lui Mladici, dar acesta a dispărut – cu ajutorul unor elemente din armata sârbă şi din serviciile secrete, după părerea multor experţi. Totuşi, Mladici a fost văzut de mai multe ori de atunci: în martie 2000 ar fi urmărit partida de fotbal dintre Iugoslavia şi China dintr-o lojă privată a unui stadion din Belgrad, iar în 2006 ziarul Politika a publicat documente obţinute de la serviciile secrete ale armatei, din care reieşea că până în 2002 Mladici a fost ascuns în facilităţi militare. În februarie 2006 a circulat un zvon conform căruia Mladici ar fi fost arestat în România, lângă Drobeta-Turnu Severin, într-o operaţiune comună a forţelor speciale din România şi Serbia. Zvonul s-a dovedit însă a fi fost fals.
Serbia se apropie de Europa
Arestarea lui Mladici este de mult timp una dintre principalele cerinţe ale Uniunii Europene la adresa Serbiei – fiind de altfel şi o precondiţie pentru demararea procedurilor de aderare. Totuşi, într-un articol publicat pe site-ul cotidianului Blic cu câteva ore înainte de vestea arestării erau citate surse diplomatice de la Bruxelles, conform cărora Serbia ar putea primi în iunie statutul de „candidat la aderare” chiar şi fără arestarea lui Mladici.
În cadrul conferinţei de presă a preşedintelui Tadici, acesta a mai declarat şi că procedurile de extrădare către Tribunalul pentru Crime de Război de la Haga vor începe imediat – ceea ce îi va bucura, cu siguranţă, pe oficialii europeni.
Întâmplător (sau nu), joi a avut loc şi o vizită la Belgrad a Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe, Catherine Ashton – coincidenţa dintre prezenţa lui Ashton la Belgrad şi deţinerea lui Mladici apărând multora drept cel puţin remarcabilă: Liljana Smajlovici, preşedintele Asociaţiei Jurnaliştilor Sârbi, a declarat că „ar putea apărea suspiciuni că momentul arestului a fost ales pentru a o onora pe Ashton şi a sublinia totodată că Serbia se aşteaptă acum la o integrare rapidă în Uniunea Europeană”.
