Situatia politica actuala imi aminteste acele meciuri de catch in care unul dintre cei doi luptatori, complet sonat de loviturile unui adversar mai puternic, rotindu-se zapacit prin ring, este luat in primire de un al treilea handralau, aparut de nu stiu unde, care ii administreaza inca un pumn colosal si da cu el de pamant, pentru a se putea incaiera cu cel ramas in picioare.
Intr-adevar, nici nu se desmeticeste bine Guvernul Tariceanu de demisia vreunui ministru, ca este luat in primire de PSD, care ii mai pune in carca cate o exigenta exorbitanta, sub cuvant ca nu va vota legea bugetului. Toata lumea stie ca aceste avantaje financiare sunt doar praf in ochii lumii, ca ele vor fi foarte repede absorbite de inflatie, PSD continua in modul cel mai demagogic sa santajeze Guvernul, convins pesemne ca intr-o zi va profita de acest lucru.
Nu avem pretentia sa prezicem viitorul, nu stim cum se vor petrece lucrurile, dar zilele Guvernului sunt, in aceste conditii, numarate. La ora cand vor aparea aceste randuri, va fi cunoscut poate numele noului ministru al Justitiei. Oricum, cel sau cea care va accepta acest post face un sacrificiu, neputand fi vorba decat de o guvernare trecatoare.
Guvernul Tariceanu a ajuns in situatia in care, paradoxal, isi poate permite sa fie tare. Intr-adevar, daca accepta cele 700 de amendamente ale PSD, care suna ca o curata bataie de joc la adresa celor pe care pretind ca-i sprijina (fiindca "beneficiile" vor fi imediat absorbite de inflatie), partidul dlor Geoana si Iliescu va avea pretentii din ce in ce mai nerealiste si mai grotesti, ridiculizand echipa de la putere. Daca se tine tare, cel mai rau lucru care se poate petrece cu guvernul este sa cada. Cel putin va cadea onorabil. si s-ar putea, odata mai mult, ca PSD sa nu aiba interesul sa dea de pamant cu dl Tariceanu, stiind ca ar pierde alegerile. In acest caz, cabinetul supravietuieste.
In acest timp, al treilea luptator din ring, presedintele, are mana libera acum sa dea afara cati ministri vrea. Grijuliu, dl Tariceanu va numi in loc un altul si un altul. Guvernul va ajunge, a ajuns deja, complet peticit. La ce bun sa mai continue?
Rezistenta aceasta disperata nu aduce vreun avantaj partidului liberal. Logic, ne indreptam spre alegeri anticipate. Chiar dl Tariceanu a admis, acum catva timp, ideea ca alegerile ar putea fi organizate o data cu localele, in primavara. Cum nici PSD nu pare sa beneficieze de simpatia electoratului (alegatorii potentiali fiind din ce in ce mai blazati, deci mai putin numerosi), se pare ca noul PD-L (linioara fiind singura concesie facuta dlui Stolojan) merge catre succes si ar putea chiar forma singur un guvern (daca nu, atotprezenta UDMR ii va da o mana de ajutor). Intrucat rezerva colaborarii cu PSD face obiectul unor contestatii in partidul Boc-Stolojan, i s-ar putea rezerva intr-un viitor guvern un strapontin si partidului geoanic, care nu pare sa aiba resurse de a se reforma. Astfel s-ar proceda la reaparitia FSN, judicios reprezentat de data asta in Europa intre dreapta si stanga, intre popularii si social-democratii europeni. Vorba ceea, "impartiali ca romanul".
Evanghelia ne invata sa nu punem vin nou in poloboace vechi, fiindca vinul nou fierbe si face sa plesneasca butoiul. Aceasta lectie de intelepciune nu este respectata in cadrul noului partid, de vreme ce noile forte care aspira la putere sunt formate tot din oameni vechi, numai formele, adica numele, fiind noi. Dar alegatorii asculta de alta logica. Ei spun: "Hai sa le dam o sansa si astora!". si noi speram ca le va fi data aceasta sansa. Atunci ei vor avea posibilitatea sa demonstreze ca sunt acei cavaleri albi pe cai albi, fara teama, neavand nimic sa-si reproseze, pe care poporul roman ii asteapta cam de multisor. Atunci DNA va functiona ca uns, iar dl Basescu va putea spune, ca si domnitorul Alexandru Lapusneanu: "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!". Iar dreptatea va domni asupra mult incercatei si hotitei noastre tari.
Daca nu, nu.
si mai apoi? – Mai apoi, trebuie sa ne facem oameni cumsecade. Sistemul clientelar actual, baza functionarii societatii romanesti, conceptia ca trebuie sa ai un sef pe care sa-l slugaresti ca sa te faca "om", nasii, cumetrii, lipsa promovarii pe merit… toata neonestitatea, tot orientalismul fanarioto-comunist al societatii romanesti ne stau in cap, dimpreuna cu ideologiile iluzioniste… Tot ce face apel la demagogie, falsele manii care se umfla ca broasca si crapa tot ca ea, fotbalistii in politica si politica in fotbal, europenii de doi bani, pe scurt tot circul intretinut si cultivat de unele media cu mare entuziasm, tot circul acesta care defileaza in fata noastra in sunet monstru de timbale, trebuie sa treaca, sa-si ridice cortul si sa dea spectacol dupa spectacol… Pana cand nu se vor mai vinde bilete… Atunci oamenii se vor intoarce acasa, vor spune: "Parca ne-ar trebui altceva". Ei, dar pana atunci va mai curge apa pe Dunare.
Ion Vianu este scriitor
