TAO, unitatea de pirataj a Agenţiei Naţionale americane de Securitate, NSA, este considerată drept arma secretă a agenţiei de informaţii. Dispune de propria reţea clandestină, infiltrează ordinatoare în orice colţ al lumii şi chiar interceptează livrări şi expediţii de uşi electronice comandate de cei pe care îi vizează. Unitatea specială a NSA are propriul departament de dezvoltare de noi tehnologii, dezvoltate şi testate. Această divizie este locul unde pot fi găsiţi adevăraţi pasionaţi de bricolaj când e vorba de infiltrare a altor reţele, ordinatoare şi smartphonuri evocate privind Q, legendarul inventator de gadgeturi în filmele cu James Bond.
Una dintre sarcinile principale ale piraţilor este infiltrarea ofensivă a ordinatoarelor-ţintă prin implantarea unui mare număr de aşa-numiţi „cai troieni”. Uneltele lor de spionaj au primit porecle ilustre ca „Howlermonkey” sau „Waterwich”, sunt agresive şi eficiente. Potrivit detaliilor din planul bugetar actual al Washingtonului pentru serviciile secrete ale SUA, peste 85.000 de ordinatoare din întreaga lume trebuie infiltrate de specialiştii NSA la finele anului, iar marea majoritate a acestor „implantări” sunt executate de echipele TAO prin internet.
TAO este asemenea copilului teribil al comunităţii de informaţii secrete a SUA, arată Matthew Aid, istoric specializat în istoria NSA. Potrivit unor surse guvernamentale, „TAO trebuie să continue să crească şi să pună bazele operaţiunilor de reţea informatică integrată” şi „să susţină atacurile reţelelor informatice ca parte integrantă a operaţiunilor militare”. TAO trebuie să obţină „un acces permanent asupra reţelei mondiale”. Practic, specialiştii TAO au acces direct la reţelele protejate ale liderilor democratic aleşi ai ţărilor, au infiltrat reţelele firmelor de telecomunicaţii europene şi au acces la mailurile trimise pe serverele mesageriei BES al Blackberry, considerate până acum criptate.
