Atragerea Ungariei in proiectul South Stream, dupa Bulgaria si Austria, face parte din strategia Kremlinului de a diviza Europa si de a forta intrarea Gazprom in Nabucco, au declarat, pentru NewsIn doi experti internationali.
Acordurile semnate pentru gazoductul rus South Stream cu Bulgaria, Austria, si, cel mai recent, Ungaria – toate tari partenere in proiectul european Nabucco, ce se doreste o alternativa la reteaua rusa de distributie – fac parte dintr-o strategie a Gazprom de-si forta intrarea in consortiul Nabucco, in caz ca nu va putea impiedica realizarea acestei conducte, considera expertul american Alexandros Petersen de la Centrul pentru Studii Strategice si Internationale (CSIS) si suedezul Niklas Nilsson de la Institutul pentru Politici de Securitate si Dezvoltare din Stockholm, informeaza NewsIn.
"Daca privim din punctul de vedere al Moscovei, cel mai inteligent lucru pe care-l poate face este sa promoveze South Stream, iar daca nu se realizeaza, sa intre in Nabucco. Cea mai mare lovitura a Rusiei ar fi sa construiasca South Stream si sa faca parte si din Nabucco. Intreaga justificare a Nabucco este ca ofera o ruta alternativa si surse alternative. Iar daca vom avea o companie controlata de Kremlin ca parte a acestui proiect, nu mai putem vorbi de o ruta alternativa si putem foarte bine sa renuntam la ea", spune Alexandros Petersen, expert in probleme de energie al think-tankului american CSIS.
Intrebat cum vede semnarea, joi, a acordului dintre Ungaria si Rusia privind construirea South Stream pe teritoriul ungar, Petersen a raspuns ca "multi vor spune ca prin acest acord au sunat clopotele pentru Nabucco".
"Dar Ungaria a subliniat ca vrea sa construiasca ambele conducte, asa ca nu e cazul sa ne resemnam", a subliniat expertul american, aratand ca proiectul european este unul viabil economic, spre deosebire de South Stream.
"In acelasi timp, tarile central si est-europene nu trebuie sa fie de acord cu South Stream, in primul rand pentru ca pretul de constructie va fi de cel putin doua ori mai mare decat al Nabucco, dar mai ales pentru ca acordurile cu Bulgaria, Serbia, Austria si acum Ungaria fac parte dintr-o strategie a Moscovei de a imparti Europa in doua, de a separa Europa de Est de cea Occidentala prin impiedicarea construirii unor rute alternative prin Turcia catre surse alternative de gaze naturale din regiunea caspica si Orientul Mijlociu", a explicat Petersen. "Problema este ca la aceasta strategie ruseasca nu exista o contrastrategie din partea Europei", avertizeaza expertul.
Romania nu trebuie sa regrete ca a ales Nabucco
Referitor la vocile din Romania care critica angajamentul in Nabucco, in locul unei atitudini mai favorabile proiectului rus South Stream, Petersen considera ca Romania nu trebuie sa regrete alegerea sa, care este tocmai in spiritul politicii energetice comune a UE si nu reflecta un interes pe termen scurt.
"Acest tip de atitudine spune tocmai sa ne urmam interesul national de azi si sa uitam care este interesul european pe termen lung, sa uitam de imaginea de ansamblu si sa ne concentram doar pe cea de detaliu. Acest gen de atitudine este tocmai ceea ce impiedica UE sa aiba o politica energetica comuna si submineaza interesele Uniunii", conchide Petersen.
Niklas Nilsson, coordonatorul proiectului de securitate energetica europeana al Institutului pentru Politici de Securitate si Dezvoltare din Stockholm, vede, de asemenea, South Stream ca pe "un proiect geopolitic versus Nabucco, un proiect viabil economic, dar caruia ii lipseste vointa politica."
Rugat sa comenteze semnarea acordului cu Ungaria privind South Stream, Nilsson a spus ca "este o dovada a lipsei de implicare a UE in Nabucco, iar South Stream pare acum o alternativa mai credibila. Dupa ce Bulgaria a semnat pentru South Stream, si alti parteneri inclina sa o faca, pentru ca nu vor sa ramana pe langa. Desigur ca toate aceste tari sustin ca ambele proiecte sunt fezabile, dar asta inseamna ca Nabucco devine tot mai putin credibil. La fel si pentru companiile care construiesc, cu cat e mai probabil ca se va construi South Stream, cu atat mai putin progreseaza Nabucco", considera Nilsson.
In ce priveste costurile de realizare a South Stream, cel putin duble fata de Nabucco, expertul suedez spune ca Gazprom nu este manat de motivatii economice, ci politice. "Desigur, aceste costuri mari vor fi resimtite de consumatorul european in pretul final al gazului", remarca Nilsson.
"Daca Gazprom isi face loc in Nabucco, va fi mai putin motivat politic sa construiasca South Stream. In fond, Gazpromul ar atinge acelasi tel politic – fie prin alimentarea Nabucco, fie prin construirea South Stream care ar impiedica realizarea Nabucco. Toate aceste acorduri (cu Bulgaria, Serbia, Austria si Ungaria – n.r.) sunt menite sa intareasca rolul Gazprom ca instrument politic al Kremlinului si, poate, pentru a-i intari pozitia lui Medvedev cand va deveni presedinte", spune expertul suedez.
Cu toate acestea, in opinia lui Nilsson, "mai exista sperante pentru Nabucco, mai ales dupa ce RWE a devenit al saselea partener in consortiu. Dar e nevoie de mai mult sprijin la nivelul UE, de un efort mai mare de a coordona politicile energetice si mai multe progrese la conducta transcaspica sustinuta de SUA, ce ar putea aduce resurse semnificative de gaz din Turkmenistan in Nabucco", a incheiat expertul suedez.