La Gărâna, la poalele Muntelui Semenic, anul acesta s-a desfăşurat cea de-a 17-a ediţie a tradiţionalei sărbători a etnicilor germani, sărbătoarea de Kirchweih. Încă de la primele ore ale dimineţii, străzile din Gărâna au fost „inundate” de localnici, aşa-numiţii pemi, îmbrăcaţi în portul tradiţional nemţesc. Aceştia s-au gătit pentru una dintre cele mai aşteptate sărbătorii ale anului: Kirchweih-ul. Patru grupuri de dansatori şi trei formaţii au dat startul sărbătorii pe străzile comunei.
Pomul sărbătorii, simbolul recoltei
În straie populare, după slujba religioasă, alaiul format din peste 300 de participanţi, a plecat spre pomul de Kirchweih. Acesta fusese pregătit încă de seara în curtea unui localnic. Pomul de Kirchweih, este simbolul recoltei. Acesta este un brad căruia localnicii îi lasă doar o parte din coroana din vârf şi care este împodobit cu panglici colorate şi cu beteală. Carol Rank, primarul localităţii, spune că ,,În conformitate cu obiceiul, localnicii împodobesc pomul cu diferite ornamente în curtea celui mai destoinic localnic. Dacă, acum 50 de ani, acesta era ales după bogăţia recoltei, acum lucrurile s-au schimbat, iar cum în sat sunt cel puţin 30 de pensiuni, în acest an, suma încasărilor din turism a fost hotărâtoare în luarea acestei decizii”. Pomul este plimbat pe umeri prin comună şi apoi este dus în faţa primăriei unde este instalat şi va rămâne aşa cel puţin o lună. ,,Marşul tradiţional a ajuns la mine în curte. După ce ne-am cinstim cu răchie fiartă cu miere, de aici a fost dat startul rugii” a spus George Tăuş, fruntaşul ales în acest an.
„Am avut invitaţi speciali din toate părţile. Au fost şi mulţi nemţi de peste hotare pentru a petrece cu noi. Plus etnicii, adică cei din sat, fii satului. Cred că a fost una din cele mai reuşite sărbători. Am încercat să ducem mai departe tradiţia şi după 1990. Deşi sunt localnici puţini, totul a ieşit de minune fiindcă au fost mulţi reşiţeni, timişoreni, arădeni si nemţii care ne-au bucurat cu prezenţa”, a spus Carol Ranck, primarul de la Gărâna. „Chiar dacă fac 2.000 de kilometri de lângă Freiburg, acolo unde locuiesc eu, nu pot să stau pe loc când ştiu că se pregăteşte lumea de sărbătoare. Casa părintească a fost vândură în 1990 şi este acum o pensiune. Cândva eram gazde, acum suntem musafiri, dar asta este viaţa” spune Ingeborg Demian. Sărbătoarea s-a încheiat ca de obicei cu balul tradiţional de Kirchweih. Petrecerea a început la ora opt seara în Căminul Cultural al localităţii. „Aştept balul acesta de anul trecut. Am costumul tradiţional tirolez moştenit de la bunica. Şi ea l-a primit de la bunica ei. Nici nu-mi vine să cred că acum 200 de ani cineva din familia mea l-a cusut cu mâna” spune Elfide Kloom, stabilită în Bavaria. ,,Eu nu sunt bănăţeancă, dar îi admir foarte mult pentru felul în care se pregătesc. Particip de ceva ani la această sărbătoare. Lucrez la radio şi cu această ocazie relatez aceste clipe superbe şi întâmplarea de aici” spune Daniela Tudor, dobrogeancă stabilită la Reşiţa de ani mulţi.
