In clipa in care China primea o "medalie de aur" la diplomatie pentru succesul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Beijing, Rusia primea "cartonasul rosu" pentru violenta extrema si disproportionata a interventiei sale militare in Georgia. In timp ce China incearca sa seduca si sa impresioneze lumea prin numarul de medalii olimpice, Rusia vrea sa impresioneze lumea prin superioritate militara. Puterea "soft" a Chinei impotriva celei "hard" a Rusiei – alegerea facuta de cele doua tari reflecta nivelurile foarte diferite de incredere in propriile forte.
Poate ca, intr-adevar, China pozeaza in victima in relatia sa cu Occidentul, dar liderii ei stiu ca tara lor si-a recastigat pe scena internationala o pozitie pe care ei o considera legitima si potrivita. Desigur, pe plan intern liderilor chinezi le lipseste un nivel similar de incredere de sine si se comporta cu propriii cetateni ca atare. Dar in timp ce China face pasi minusculi inainte, Rusia face pasi gigantici inapoi.
Deja de mai multi ani Georgia si Rusia s-au jucat cu focul, iar un razboi in Caucaz parea o chestiune predeterminata. Fiecare parte astepta o miscare gresita a celeilalte pentru a-si juca in acel moment cartea.
E mai mult decat probabil ca tanarul si impulsivul presedinte georgian Mihail Saakasvili a cazut in capcana la a carei constructie a participat. A vrut sa demonstreze partenerilor sai occidentali ca Georgia avea nevoie de protectia NATO impotriva Rusiei si ca de aceea aderarea tarii la NATO ar fi urgent necesara.
Indiferent daca unele voci din SUA l-au incurajat pe Saakasvili, acesta nu s-a asteptat – desi ar fi trebuit s-o faca – la o hiper-reactie din partea Rusiei. Pentru ca e mai limpede decat oricand ca Vladimir Putin e inca la putere. Ocazia pe care i-a oferit-o Saakasvili – anume de a semnaliza lumii ca Rusia nu mai poate fi umilita – a fost pur si simplu prea tentanta.
Kremlinul este perfect constient de ascensiunea Rusiei ca superputere energetica, dar si de slabirea influentei si hotararii americane, de falia care desparte actorii europeni prorusi (cum ar fi Germania si, inca mai mult, Italia) de cei antirusi (in special noii membri UE din Estul Europei) si de paralizia indusa ONU de dreptul rus de veto. Moscova trimite lumii un semnal puternic: "Timpul concesiilor a trecut". Pentru Kremlin e clar ca Osetia de Sud si Abhazia vor ramane sub suveranitatea formala a Georgiei doar atat timp cat aceasta tara nu va intra in NATO.
Dar Rusia, la fel ca Saakasvili, se joaca totusi cu focul. Strategia de incurajare a fortelor separatiste din cele doua provincii georgiene ar putea aprinde flacara tendintelor separatiste in alte regiuni ale Federatiei Ruse (mai tineti minte Cecenia?). In plus, Rusia se izoleaza inutil de restul lumii.
Dar cel mai important este ca prezenta criza confirma noile ierarhii de putere existente astazi in lume. In aceasta lume noua, China si Rusia s-au intors, iar America, desi in continuare puternica, este pe o panta descendenta. Cat priveste Europa, UE isi arata limitele prin insusi faptul ca-si asuma rolul de mediator.
UE este cu adevarat convingatoare doar atunci cand se foloseste de puterea de seductie a unei potentiale aderari. Dar Rusia nu este interesata sa adere la UE, cel putin nu in conditiile pe care le pune Europa. Rusii mai stiu foarte bine si ca americanii isi doresc sprijinul Moscovei in Orientul Mijlociu. In alte puncte de pe agenda internationala, Rusia asculta ce au de spus Europa si America cu un aer care oscileaza intre indiferenta si brutalitate.
In Caucaz toata lumea are de pierdut – ce-i drept, unii mai mult decat altii, daca ne gandim la civilii care si-au pierdut viata sau caminul. Guvernul georgian si-a aratat lipsa de maturitate, daca nu chiar de responsabilitate. In definitiv, un mielusel nu poate provoca un urs. La randul sau, Rusia si-a deteriorat inutil imaginea sa in plan international. Kremlinul nu avea nevoie de o asemenea demonstratie de forta nestavilita si brutala pentru a-si argumenta cazul. Prin comparatie, China pare astazi un partener respectabil.
Occidentul, in alta ordine de idei, se confrunta cu o dilema. Poate el rasplati iresponsabilitatea liderilor georgieni printr-o primire accelerata a Georgiei in NATO? Isi poate Occidentul, pe de alta parte, permite sa cedeze Rusiei dreptul de facto de a controla, direct sau indirect, tari ca Georgia (astazi) sau Ucraina (maine)?
Criza actuala din Caucaz nu marcheaza nici intoarcerea razboiului rece, nici vreun razboi deschis intre Rusia si Occident; este vorba de ceva mult mai simplu: reintoarcerea imperialismului traditional practicat de Imperiul Rus acum peste un secol.
China este, cu exceptia Tibetului, un imperiu satisfacut si increzator. Rusia, in schimb, este o putere imperialista si revizionista, a carei lipsa de incredere in sine se reintoarce pentru a bantui lumea.
Copyright: Project Syndicate/Institute for Human Sciences, 2008.
www.project-syndicate.org
