Maria Zapca din Săpânţa face zgărdane, cergi şi trăistuţe de lână. În fiecare an îşi vinde „creaţiile“ la târgurile de meşteşugari din toată ţara. Zilele acestea îi puteţi admira „lucrările“ la Muzeul Ţăranului Român.
Maria Zapca s-a născut cu războiul de ţesut în casă. La 8 ani a pus mâna pe fus, a tors lână şi a cusut cămăşi de in. Îşi aminteşte că se aşeza pe paie în atelierul de lucru, alături de mama sa, şi învăţa operaţiile de adunare şi scădere în timp ce torcea.
Mărturie de artist popular
„La noi în sat toate fetele ţes, de micuţe ştiu să coasă, să toarcă. La fiecare casă, dacă intraţi, vedeţi camera de zestre în care sunt lucrurile făcute de mâna fetei. Ba chiar şi băieţii lucrează, că nu-i o ruşine. Băiatul o ajută pe mama lui la teară, face ţăi, toarce. Toţi băieţii din sat de la noi torc lână. Ştiu să lege cerga, să coasă cerga, să o ducă la vâltoare („vâltoarea“ „e o „maşină de spălat“ naturală care foloseşte forţa apei râurilor de munte – n.r.). Dar cu atât mai mult fetele“, a declarat Maria Zapca pentru „România liberă“.
„Cu asta se ocupă tăte femeile din sat. Ori cu teară, ori ne îndrugăm una la alta, ne toarcem lâna una la alta… Şi eu am învă-ţat foarte de mică văzând-o pe mama. Eu am fost crescută în casă de meşteri şi mama povestea că, pentru că era orfană de mică, ea a învăţat a coase de la o vecină şi la 12 ani deja făcea cămeşa toată. Iar eu nu-mi amintesc să nu fi avut vreodată teară-n casă. Numa’ de Crăciun o scoteam şi de Paşti. Şi văzând-o pe ie şi lucrând cu ie, am prins atâta de mare drag că, tre să spun, spre ruşinea mea, că nici nu mi-am mai continuat şcoala. Am fost la liceu pă clasa a noua, da’ într-a zecea m-am lăsat că era o cooperativă-n sat şi ne dădea lână şi eu ca să ţes cât mai mult nu mai puteam să şi învăţ, să şi lucrez, aşa că m-am lăsat de şcoală. Şi stăteam tătă ziua la teară. Nu mă uram (plictiseam – n.r.) niciodată“.
Unul dintre brandurile Săpânţei, alături de vestitul Cimitir Vesel, Maria Zapca a lucrat şi pentru un mare creator de modă de la Paris, Phillipe Guillet.