Urmare a unor aranjamente de culise, de care nu este singura responsabilă, o d-nă director OIPOSDRU a dat în 5.04.2012 o decizie prin care stabileşte cum vor fi validate cheltuielile din proiecte la unele instituţii de stat, cu referire la aplicarea legii 284/2010. Decizia vizează selectiv (nu însă şi explicit) inspectoratele şcolare şi alte structuri din învăţământul preuniversitar şi urmăreşte retroactiv întreaga perioadă de la apariţia legii.
Decizia este abuzivă, deoarece d-na director OIPOSDRU cere aplicarea unei modalităţi de procesare a cererilor în dezacord cu precizările AMPOSDRU care a transmis la beneficiari din categoria menţio-nată că legea 284 nu li se aplică. Punctul de vedere a fost asumat şi în faţa Comisiei Europene, care a solicitat în ianuarie 2012 lămuriri la AMPOSDRU, pentru a da clarificări unor beneficiari. În cererile procesate anul trecut, cheltuielile efectuate în 2011 au fost validate, deşi nu s-a aplicat legea 284. Iar OIPOSDRU sunt organisme delegate, subordonate AMPOSDRU, şi nu invers. Această decizie ar trebui să determine ofiţerii evaluatori să declare ca neeligibile cea mai mare parte din sumele cheltuite în proiecte din bugetul statului (acţiune retroactivă, împotriva Art. 15 al.2 din Constituţie: Legea dispune numai pentru viitor).
Aceste sume nu pot fi astfel recuperate din fondurile UE. Este vorba de zeci, poate sute de milioane de euro, care, dacă cheltuielile nu sunt validate, ar trebui recuperate apoi de la mii de persoane angajate în proiecte. Statul trebuie să meargă la proces cu fiecare persoană pentru recuperarea lor, dar, deoarece nu există o bază legală pentru reţineri, ele nu vor putea fi colectate. În aceste condiţii, nerecuperând banii, nici de la UE şi nici de la oameni, statul va rămâne cu o groapă în buget echivalentă cu valoarea cheltuielilor declarate neeligibile, iar fondurile europene vor fi şi în continuare neconsumate. Paguba indirectă, dar deloc neglijabilă, este că toate proiectele de modernizare a învă-ţământului preuniversitar vor fi blocate.
Îndrăzneala ori tupeul de a face o astfel de pagubă directă statului nu poate avea în spate decât nişte „motive temeinice”, dar cu intenţii îndepărtate de interesele statului. Probabil principalul scop este de a forţa trecerea managementului acestor proiecte şi a unei părţi din banii alocaţi lor pentru modernizarea statului către firme externe, de consultanţă, ale băieţilor inspiraţi. Altfel cum s-ar putea explica aplicarea selectivă şi nu la toate instituţiile de stat? Simplu, „ai noştri să fie protejaţi”, restul să cotizeze, chiar dacă firmele externe nu ar ajuta cu nimic beneficiarii.
