Atunci cand vamesii din vestul tarii au declarat greva, suparati ca-si vor pierde locurile de munca odata cu integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, majoritatea publicului a zambit: pai ce e asa de grav? In primul rand, pastrarea locurilor de munca este posibila prin deplasarea respectivilor specialisti in nordul si estul tarii, unde frontiera nu isi schimba statutul.
Apoi, destul de multi dintre cei care au calatorit spre Vest, mai ales in perioada comertului marunt, au amintiri tulburi despre relatia cu vama. Si-apoi, nu asta ne-am dorit in toti acesti ani: sa calatorim fara oprelisti, fara controale, fara tracasari?
Cand protestul si lacrimile au inflorit in curtea Fabricii de Palarii din Timisoara, atitudinea publicului n-a mai fost atat de rezervata.
Sute de femei s-au adunat, saptamana trecuta, in curtea celei mai vechi fabrici de palarii din zona (care a inceput productia in 1900), plangand si strigandu-si disperarea la aflarea vestii ca locul lor de munca va disparea ca sa faca loc unui complex imobiliar.
"PALTIM”-ul este una din fabricile de mandrie ale zonei. Nu este vorba doar despre vechi-mea unitatii de productie, ci si despre calitate, mereu in top. Sigur solutii pentru muncitori se vor gasi, chiar daca nu usor si nu fara consiliere si pregatire.
Dar evenimentul de saptamana trecuta da de gandit: se schimba configuratia Timisoarei industriale. Planurile de dezvoltare imping fabricile in afara perimetrului central. Curand traficul greu va fi scos din supra-aglomerata zona locuita.
Costul terenului in perimetrul central este prea ridicat ca sa fie ocupat de fabrici. Bancile, birourile, blocurile de lux vor lua locul actualelor fabrici. Parcul Tehnologic avea ratiunea sa inca din conceptie: sa preia industriile din mijocul Timisoarei, sa ofere conditii de platforma moderna, sa permita regandirea spatiala si functionala a cartierelor Capitalei Banatului.
Numai ca nu tuturor fabricilor le va fi la indemana mutarea. Unele, relativ putine din cele de traditie si ramase in zona centrala, mai ferm conduse si cu plan managerial de perspectiva, isi pregatesc de pe acum replierea pe alte spatii, in sedii noi, adecvate productiei secolului XXI.
Altele nu vor face fata unei asemenea cerinte si vor disparea, oricata istorie ar avea in spate si oricate pareri de rau ar provoca la momentul deciziei de inchidere.
