Preşedintele PDL, Vasile Blaga, participă la o partidă de poker politic deosebit de riscantă. El pare să nu aibă capacitatea de a depăşi anvergura de veşnic secund, de secretar general. Şi asta din mai multe motive. Primul este acela că a acceptat să se alieze cu nimeni. Adică, cu Forţa Civică a lui MRU. Dacă o alianţă dintre PDL şi PNŢCD putea fi justificată de ideologia asemănătoare pe care cele două partide o împărtăşesc în calitate de membre ale Partidului Popular European, de tradiţia impresionantă a PNŢCD, precum şi de răscumpărarea vinii pe care o are fostul PD pentru împingerea ţărăniştilor în afara arenei parlamentare, acum 12 ani, alierea cu Forţa Civică nu poate fi justificată de nimic.
MRU este un politician cu o imagine bună, însă datoria sa de recunoştinţă faţă de cei care l-au făcut prim-ministru ar fi trebuit să îl determine să se înscrie în PDL, nu să îşi cumpere un partid de buzunar, iar apoi să pozeze în politician vizionar. Forţa Civică nu are ideologie, nu are membri, nu are organizaţii, nu are nimic decât un lider şi bunăvoinţa lui Blaga. Există o discrepanţă uria-şă – şi aici este cea de-a doua mare greşeală a lui Blaga – între tratamentul lui MRU şi cel rezervat lui Emil Boc. Şi asta deşi fostul preşedinte al PDL a câştigat cea mai importantă bătălie politică a alegerilor locale, Primăria Clujului, în timp ce MRU nu a câştigat nimic în bătălia electorală reală.
