Controversele provocate de investitia companiei “Rosia Montana Gold Corporation” (RMGC) in exploatarea zacamintelor de metale pretioase din Muntii Apuseni s-au acutizat in 2005, dupa decizia de schimbare a conducerii societatii. In mai 2005, reprezentantii actionarului majoritar “Gabriel Resources”, care detine 80 la suta din actiunile RMGC, faceau publica hotararea privind numirea la conducerea proiectului a lui Alan Hill, despre care sustineau ca are o experienta bogata in derularea unor investitii similare in ale zone ale lumii.
Hill a preluat functia de presedinte al Consiliului de Administratie atat la “Gabriel Resources”, cat si la RMGC, in timp ce pentru postul de vicepresedinte a fost preferat un alt american – Richard Young, care, de asemenea, a fost prezentat ca un specialist cu experienta in domeniu. Ulterior, in echipa de conducere a fost cooptat si Yanis Roditis, care, la fel ca Hil si Young, a lucrat o perioada pentru compania americana “Barrick's Gold Corporation”.
Schimbarea integrala a echipei de conducere era un semn clar ca proiectul era departe de a fi perfect, respectiv de a corespunde legislatiei romanesti in domeniu. Observatorii independenti au considerat ca venirea unor “personaje” noi la varful companiei a reprezentat o recunoastere a faptului ca politica promovata pana atunci nu a fost cea mai potrivita. Aceasta, chiar daca s-au cheltuit sute de milioane de dolari pentru relocarea unei parti a populatiei, respectiv pentru mediatizarea proiectului si “asigurarea” faptului ca institutiile cu atributii de control si decizie in domeniul minier “inchid ochii” la unele actiuni ale companiei.
Hill a preluat conducerea proiectului de la Oyvind Hushovd, fost presedinte al Consiliului de Administratie de la “Gabriel Resources”, respectiv de la Richard Hill, care a detinut aceeasi functie la RMGC. De mentionat ca, dupa plecarea lui Richard Hill din Alba, pe rolul instantelor din Alba Iulia a fost judecat un dosar penal in care acesta era acuzat de savarsirea unor infractiuni grave.
“Cutremurul” de la RMGC, declansat prin schimbarea conducerii, a fost urmat de demiterea unui important numar de angajati. La mijlocul anului 2005, sediul societatii din Alba Iulia a fost desfiintat. O parte din personal a fost pusa pe liber, in timp ce o alta a fost transferata la Rosia Montana sau la Bucuresti. Motivatia a fost necesitatea unei colaborari mai directe cu autoritatile din Capitala.
In realitate s-a constatat ca organigrama companiei era “supraincarcata” cu personal care nu avea ce sa faca sau daca avea de lucru, isi folosea timpul pentru a utiliza in alte scopuri resursele financiare ale societatii. Neveste de consilieri locali si parlamentari, copii de prefecti, rude ale unor directori si-au “facut” loc de-a lungul anilor in randul personalului RMGC, incasand zeci de milioane de lei ca salariu lunar.
Recent, reprezentantii companiei au recunoscut public faptul ca societatea suporta cheltuielile telefonului mobil al primarului din Rosia Montana, Virgil Narita, motivandu-si gestul prin necesitatea ca edilul comunei sa fie permanent de gasit, in cazul vreunei probleme a comunitatii. Potrivit unui comunicat de presa al companiei, firma romano-canadiana intentioneaza sa realizeze “un program comunitar pentru telefonie si Internet in Rosia Montana”, concretizat pana acum doar prin plata telefonului sefului administratiei locale.
Beneficiind de sprijinul important al companiei miniere, Narita a fost reales la conducerea Primariei la alegerile locale din iunie 2004. Declaratia de avere a acestuia este impresionata, alt loc de frunte situandu-se casele si masinile pe care le detine. Averea lui Narita inainte de a ajunge primar era destul de modesta, iar “explozia” sa financiara a fost pusa pe seama relatiilor cu compania romano-canadiana.
Venirea lui Alan Hill in functia de presedinte si director general nu a adus, insa, o schimbare radicala a politicii promovate de RMGC. Batalia cu organizatiile ecologiste s-a accentuat si mai mult. Pierderile pentru companie au fost, insa, mult mai mari. Ecologisii au obtinut in instanta de judecata anularea certificatului de descarcare arheologica, acordat de Ministerul Culturii pentru Masivul Carnic din Rosia Montana. De asemenea, instanta din Alba Iulia a anulat efectele juridice ale acordului de mediu pentru 39 de puncte de foraj din Rosia Montana.
Cel mai mare “dusman” al proiectului este Asociatia “Alburnus Maior”, despre care se fac o serie de spe-culatii legate de finantarea dubioasa a actiunilor pe care le sustine impotriva proiectului. De altfel, presedintele asociatiei, Eugen David, poate fi vazut des conducand un Jeep.
Echipa Hill-Young-Roditis a anuntat, la finalul anului 2005, faptul ca se preconizeaza exploatarea primelor zacaminte de aur abia in 2009. Aceasta, daca “obstacolele din calea proiectului vor fi depasite”. Cel mai important “obstacol” este pe moment studiul de impact asupra mediului, care trebuie depus la Ministerul Mediului si care este documentul esential in procesul de obtinere a autorizatiei de constructie.
In afara de faptul ca nu a reusit sa confere companiei credibilitatea necesara unui asemenea proiect foarte sensibil, Alan Hill apare ca un specialist cu experienta in domeniul minier, despre care exista speculatii si temeri ca ar putea pune in aplicare la Rosia Montana modelul tanzanian de convingere a populatiei sa lase loc liber proiectului.
