Recent, am dat peste un articol in care se mentiona ca Romania va avea nevoie de cel putin 25 miliarde de euro pentru a aduce infrastructura drumurilor la un nivel minim conform standardelor UE – si vorbim aici nu doar de autostrazi, ci si de drumuri nationale si locale. si sa nu uitam de celelalte feluri de asa-numite infrastructuri "locale", precum spitale, scoli, facilitati de administrare a gunoaielor, instalatii de tratare a apelor, etc. Ceea ce inseamna ca va fi de datoria primariilor, a autoritatilor locale si a consiliilor locale/judetene sa finanteze sau sa asigure finantarea acestor proiecte de infrastructura. In acelasi timp, in conformitate cu legislatia actuala (Legea 273/2006, ulterior modificata si republicata), autoritatile locale au un grad de indatorare de 30% (adica o limita a datoriilor), ceea ce inseamna ca nu isi pot asuma datorii (fie prin imprumuturi, fie prin emiterea de obligatiuni) mai mari de 30% din venituri (care in majoritate provin de la bugetul national).
Si cum multe primarii ale oraselor mari sunt deja aproape de aceasta limita, o serie de probleme sunt iminente, daca avem in vedere nevoile de infrastructura nascute din necesitatea urgenta si acuta a Romaniei de a se alinia celorlalte state membre ale UE.
Cu toate ca prevederile referitoare la limita de 30% au intrat in vigoare in ianuarie 2007, acest lucru nu este totusi suficient, daca avem in vedere fondurile enorme pe care autoritatile locale din Romania vor trebui sa le puna la dispozitie in urmatorii 5-15 ani. Desigur, vor fi, de asemenea, disponibile fonduri de la UE – si ma refer aici la miliardele de euro care se vor indrepta catre Romania.
Cu toate acestea, obtinerea concreta a acestor fonduri nu va fi tocmai usoara, din moment ce, vorbind la modul general, folosirea fondurilor va necesita participarea din partea autoritatilor locale cu fonduri corespondente (de exemplu, 25% din valoarea unui anume proiect). Ceea ce inseamna ca, desi exista aceste fonduri de zeci de milioane de euro de la UE care ar fi disponibile, in situatia ca o anumita autoritate locala nu are fondurile corespondente necesare, aceste fonduri din partea UE nu vor putea fi folosite si vor fi intoarse (rezultatul final fiind acelasi ca in situatia in care Romania nu ar fi primit fonduri deloc).
Practic vorbind, aceasta necesita ca autoritatile locale sa se asigure ca au fonduri necesare in scopul acoperirii obligatiilor de a contribui cu fonduri corespondente (cofinantare). Ceea ce duce la necesitatea unei legislatii noi, pe baza celei din alte state membre ale UE. De exemplu, celelalte state membre ale UE au instituit anumite entitati considerate "institutii financiare pentru municipalitati" la nivel national (ce sunt in realitate persoane juridice care emit obligatiuni), cu scopul anume de a atrage suficiente fonduri pentru a finanta autoritatile locale sau asociatiile/asocierile de asemenea autoritati (de exemplu, Kommune Kredit in Danemarca (www.kommunekredit.dk) sau Municipality Finance Plc. din Finlanda (www.munifin.fi)). Pana in acest moment, dupa cunostintele mele, factorii de decizie din Romania nu au in vedere crearea unor astfel de institutii la nivel national.
Este aproape ca si cum factorii de decizie din Romania (atat la nivel national, cat si la nivel local) se asteapta ca problema sa se rezolve de la sine, printr-o minune, doar datorita faptului ca Romania este acum in UE. Acest lucru nu se va intampla cu siguranta, iar Romania mai mult ca sigur va pierde zeci de milioane, poate chiar sute de milioane de euro daca sistemul actual nu va fi schimbat urgent.
In consecinta, Romania trebuie sa adopte cat mai curand legislatia care sa permita crearea de asemenea institutii, ceea ce va permite autoritatilor locale sa stranga fonduri direct sau indirect prin emisiunea de obligatiuni, mai ales la nivelul international. Acest lucru este foarte important din mai multe motive, printre care:
(1) sumele de bani necesare nu pot fi obtinute pe plan local;
(2) emisiunea de obligatiuni implica, in majoritatea cazurilor, mai putine costuri decat obtinerea unui imprumut de la o banca sau banci (si, in orice caz, exista o cerere foarte mare la nivel international din partea investitorilor institutionali cu privire la obligatiuni);
(3) o noua legislatie bazata pe legislatia din celelalte state membre al UE (cum sunt Danemarca si Finlanda) va genera cu siguranta o mai mare disciplina financiara si transparenta la nivel municipal/local. si ceea ce este cu adevarat "minunat" aici este faptul ca Romania nu va trebui sa reinventeze roata, ci doar sa implementeze ceea ce celelalte state membre ale UE fac de decenii incoace.
Pana la urma, ar fi o politica foarte buna ca factorii de decizie din Romania sa inceapa sa copieze ceea ce se implementeaza in tarile UE. Sunt inca surprins de lipsa de intelegere a factorilor de decizie privitor la ceea ce se petrece in alte tari membre ale UE, precum si de reticenta in implementarea politicilor UE care au dat roade in aceste tari. Nu spun ca UE are raspunsuri la toate, dar cu siguranta a reusit sa creeze economii si societati functionale comparativ cu ce se intampla in Romania din 1990 incoace.
