Un grup de experţi în domeniul financiar s-au întâlnit azi la Hotelul Athenee Palace Hilton din Bucureşti, la invitaţia ACCA (Association of Chartered Certified Accountants), pentru a-şi prezenta ideile cu privire la modul în care companiile ar s-ar putea finanţa în anul 2050.
Masa rotundă, la care au participat importanţi bancheri, auditori, practicieni şi cercetători din mediul academic, reprezintă primul eveniment dintr-o serie de cinci astfel de ateliere, fiecare dintre acestea concentrându-se asupra unei pieţe importante a ACCA din afara Europei de Vest. Următorul atelier va avea loc în China la începutul anului 2013.
Împreună, aceste ateliere vor constitui baza pentru proiectul ACCA Viitorul finanţării, care, la rândul său, este parte a programului ACCApentru cercetare şi inovare. Viitorul finanţării se bazează pe patru scenarii cu privire la viitorul industriei de servicii financiare, care au fost elaborate în cadrul unor studii anterioare de către Long Finance Forum of Futurists (L3F). Participanţii la atelier au fost invitaţi să aprecieze modul în care fiecare dintre cele patru tipuri de afaceri “tipice” (o entitate fără personalitate juridică; o afacere stabilă de familie; o companie nouă, inovativă, dinamică şi un grup foarte mare producător de bunuri de larg consum) s-ar autofinanţa în fiecare dintre cele patru scenarii.
‘Previziunile sunt inutile pe un orizont de timp de 30 sau 40 de ani,’ a spus Emmanouil Schizas, Analist economic senior al ACCA, ‘şi, totuşi, se presupune că o mare parte a infrastructurii de reglementare a sectorului financiar global este construită să fie valabilă pentru astfel de perioade de timp; scenariile ne oferă modalităţi de a gestiona acest nivel de incertitudine, modalităţi care nu sunt supuse riscului de a fi fundamental greşite.’
Cele patru scenarii utilizate în Viitorul finanţării au fost elaborate de firma de consultanţă SAMI Consulting şi se bazează pe două incertitudini cheie pe termen lung. În primul rând, pe supravieţuirea instituţiilor stabilite prin Acordul de la Washington pentru democraţie, economii de piaţă, comerţ liber, disciplină fiscală şi guvernanţă globală şi, în al doilea rând, pe importanţa pe care va continua să o aibă geografia fizică pentru reţelele virtuale.
În cadrul atelierului s-a constatat că există o serie de tendinţe cheie care sunt mai mult sau mai puţin constante, indiferent de scenariul cu care viitorul va semăna cel mai mult:
• În deceniile ce urmează, întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) trebuie corelate cu investitori cu apetit mai mare pentru risc dar, pe măsură ce populaţia mondială îmbătrâneşte şi devine mai refractară la risc, acest deziderat va fi dificil de realizat.
• În cele mai multe scenarii, raportarea integrată va deveni mai importantă pentru companii mari şi chiar şi companiile mai mici, discrete, ar putea să ajungă să fie observate mai atent, pe măsură ce impactul lor asupra comunităţilor devine din ce în ce mai evident. Este posibil ca pentru evaluarea impactului să se observe, în diferite scenarii, abordări mai mult sau mai puţin standardizate.
• Companiile de dimensiuni medii şimari vor fi puternic stimulate să investească mai mult în departamentele lor financiare pentru a contura o expertiză internă, particularizată, care să le ajute în accesarea finanţării.
• Noi produse financiare trebuie elaborate pentru firme medii şi cu dezvoltare rapidă, pentru a ocupa spaţiul dintre capitaluri proprii şi datorii, iar furnizorii de finanţare vor ajunge, treptat, să accepte drept garanţii imobilizările necorporale.
• Entităţile fără personalitate juridică vor trebui să se transforme pentru a supravieţui, fie prin obţinerea personalităţii juridice, fie prin dezvoltarea unor conexiuni juridice cu grupuri de afinitate.
• Deşi finanţarea prin intermediul capitalurilor proprii va deveni, treptat, din ce în ce mai populară, în general, este puţin probabil ca afacerile de familie să opteze într-adevăr pentru acest tip de finanţare.
Alte tendinţe depind de modul de concretizare a scenariilor:
• Conform unor scenarii, grupurile de afinitate (fie ele etnice, lingvistice, sociale sau religioase), vor începe să se dezvolte sub formă de cooperative, asocieri mutuale şi de alte tipuri, pentru a deveni reglementatori de facto, furnizori de servicii de suport pentru companii şi chiar furnizori de drept de finanţare.
• Este posibil ca atât consolidarea guvernelor locale cât şi/sau cea a grupurilor de afinitate să se constituie în influenţatori majori ai finanţării companiilor,oferind acreditare managerilor de bancă şi suport relaţiilor bancare. Cu toate acestea, este posibil ca aceste evoluţii să dea o tentă mai politică finanţării companiilor, prin contrast cu procesele determinate de factorii pieţei, creând condiţiile pentru apariţia ineficienţei.
• Este posibil ca, în unele scenarii, afacerile “stabile” de familie, care se dezvoltă numai într-un ritm moderat, să nu fie viabile – efortul lor de a menţine controlul prin finanţarea proprie prin intermediul rezultatelor reportate ar putea să le lase la mila concurenţilor mai mari dacă nu sunt agresiv protejate de guvernele lor.
• În cadrul scenariilor “o scoatem cumva la capăt”, în care status-quo-ul se menţine în mare neschimbat, companiile mari vor utiliza din ce în ce mai mult emisiunile de obligaţiuni pentru a a-şi finanţa activitatea.
Andreia Stanciu, Director ACCA pentru Europa de Sud-Est a spus: “Datorită numărului şi calibrului participanţilor, atelierul s-a încheiat ridicând întrebări şi dileme la care nu ne-am aşteptat. Acesta reprezintă un început minunat al programului.”
