Incepand cu acest an scolar, elevii din ultimele doua clase de liceu au la dispozitie o noua materie optionala: "Istoria comunismului din Romania". S-ar putea spune: "era si timpul", doar au trecut aproape doua decenii de cand s-a incheiat, cum s-a incheiat, cu o baie de sange tanar, jumatatea de secol in care tara noastra a fost guvernata cvasifeudal de un partid care nu ar fi ajuns la putere fara ajutorul armatei sovietice si fara o uriasa, nerusinata frauda electorala si nu s-ar fi putut mentine la putere fara cea mai crunta teroare, ulterior cosmetizata.
Nu am rasfoit manualul adiacent noului curs, dar el nu poate fi decat unul bun, fiind redactat de cercetatori de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania (IICCR) si avandu-i ca referenti pe Neagu Djuvara si Stelian Tanase. Tinerii nostri, prima generatie care nu si-a trait nici macar primii cativa ani de viata sub comunisti, au pentru intaia oara posibilitatea de a intelege, daca nu si simti, istoria traita de bunici si de parinti.
Exista insa si cateva aspecte ingrijoratoare, de natura sa tempereze pana si entuziasmul celor care cer de atata vreme predarea in scoli a materiei "Istoria comunismului din Romania". Pentru moment, la inceput de an scolar, numai 30 (treizeci) de profesori au fost instruiti in mod specific pentru a preda la clasa noua materie. "Specializarea" lor a inceput ieri si se incheie azi. La randul lor, acestia vor forma, in prima jumatate a anului viitor, alti o suta de profesori de istorie, selectionati din randul dascalilor cu preocupari stiintifice in domeniu. Este limpede ca lansarea noii discipline scolare sufera de sindromul "muncii in asalt" si ca numarul elevilor care vor beneficia, in primul an, de studiul acestei materii va fi infim – mai ales daca avem in vedere caracterul optional al cursului.
Este binecunoscut faptul ca o alta materie, studiata deja in scolile noastre si consacrata studiului consecintelor in Romania ale celuilalt mare flagel mondial al secolului trecut, Holocaustul, nu si-a atins scopul – constientizarea pericolului totalitarismului, extremismului si intolerantei –, nu doar pentru ca acea urgie a afectat vietile unui segment de populatie mai putin important numeric, sau pentru ca prejudecatile antisemite nu au disparut cu totul, ori pentru ca supravietuitorii nu mai traiesc aici, in majoritate, ci si deoarece este tot o materie optionala. "Istoria comunismului din Romania" ar trebui sa fie un curs obligatoriu, atat pentru elevi, cat si pentru profesorii din sistemul preuniversitar.
Se spune ca istoria poate fi un bun dascal si ca oricine nu trage invataminte din studierea ei este condamnat sa repete greselile trecutului. Cum sa inveti insa din greselile unui trecut care ti-e necunoscut sau tulbure? Adevarat, nu ne mai paste primejdia recaderii in comunism, dar totalitarismul are o natura proteica, el poate imbraca straie dintre cele mai diverse si mai camuflante. In absenta unei societati civile puternice, competente si active, tentatia totalitara infloreste si puterea, oricat de democrata declarativ, tinde sa umple vidul creat de dezinteresul cetatenilor fata de treburile cetatii. Pentru viitorul previzibil, Romania este la adapost, UE si NATO fiind o paza buna de orice pericol militar.
Adevarata primejdie rea vine din directia complacerii in inactiunea civica, o atitudine care a facut posibile rinocerizarea fascista si dictatura desavarsita, cea comunista. O dictatura de la care am mostenit atatea sechele — sociale, de mentalitate si psihice – incat, pentru a ne intelege mai bine prezentul, avem nevoie de cunoasterea trecutului apropiat. Comunismul din Romania si-a supravietuit prin cei care au vrut, unii cu buna stiinta sau chiar direct interesati, sa-l uite. Numai cunoasterea lui temeinica il va ucide definitiv.
