n condiţiile în care modelul de sustenabilitate financiară pe care s-a bazat jurnalismul tradiţional până acum e în disoluţie, nu doar la noi, ci şi în lume, e greu să fii optimist cu privire la perspectivele de însănătoşire ale jurnalismului autohton, care, în plus, mai duce şi o lipsă acută de caractere.Zilele trecute, a fost făcut public Raportul FreeEx – Active Watch privind Libertatea presei în România – 2012. Cele 87 de pagini acoperă o cantitate impresionantă de informaţii, de la presiunile exercitate la nivel politic sau de către patroni asupra jurnaliştilor până la procesele de calomnie şi îngrădiri ale libertăţii de expresie. În ansamblu, e vorba de un material factual considerabil, sprijinit pe o amplă documentare.
E drept, maniera în care autorii interpretează îngrădirea libertăţii de expresie este, în unele cazuri, excesivă. Spre exemplu, a plasa în acest registru faptul că deputatul Ioan Ghişe a fost împiedicat să se dezbrace de cămaşă pentru a afişa un tricou inscripţionat cu mesaje de protest împotriva preşedintelui la recepţia de 1 Decembrie de la Cotroceni (aspect căruia i se alocă un titlu distinct – Cap. 1.2 -, Parlamentar dat afară de la recepţia prezidenţială de 1 Decembrie) e o interpretare discutabilă. Până la urmă, libertatea de expresie nu poate să facă abstracţie totală de anumite constrângeri de bun-simţ, cu atât mai mult cu cât personajul cu pricina nu avusese până atunci niciun fel de oprelişti în a-şi exprima convingerile politice pe toate canalele media. Trebuie să facem totuşi distincţie între exercitarea libertăţii de expresie şi o mostră evidentă de exhibiţionism politic ieftin.
În aceeaşi categorie intră maniera în care Active Watch critică aprecierile făcute în raportul MCV, care denunţa presiunile nejustificate şi actele de intimidare de către mijloacele de informare în masă asupra sistemului judiciar şi instituţiilor implicate în combaterea corupţiei, aprecieri asemănătoare cu cele exprimate şi de preşedintele Traian Băsescu în cursul unor apariţii publice. Raportul le încadrează la capitolul Presiuni ale autorităţilor şi instituţiilor publice. Am putea, eventual, accepta această încadrare, dacă am considera că ceea ce face Antena 3 atunci când execută, termenul e chiar potrivit, campanii de linşaj mediatic la comandă nu doar împotriva unor adversari politici ai lui Dan Voiculescu, ci şi împotriva unor judecători sau oameni de cultură mai are vreo legătură cu jurnalismul. De fapt, chiar raportul evidenţiază într-un alt capitol că „televiziunea Antena 3 a funcţionat ca o veritabilă «coloană a cincea» a grupării politice înfiinţate de fostul colaborator al Securităţii Dan Voiculescu (Partidul Conservator, membru al Uniunii Social-Liberale), fostul patron al Trustului Intact, tatăl actualului patron al trustului, Camelia Voiculescu“, menţionând „campaniile concertate de denigrare a membrilor CSM şi a unora dintre membrii Curţii Constituţionale, atacurile împotriva Institutului Cultural Român“.
