De ce a scos Băsescu securea războiului

Cum o dă, cum o întoarce, Ponta iese prost. Băsescu l-a prins la cotitură şi, din câte se aude, e doar începutul.

A desprins securea războiului din cuiul co­abitării şi i-a înfipt-o lui Ponta în moalele capului. Până la prăsele. La prima vedere, preşedintele îşi forţează norocul, sus­pen­darea e iarăşi fluturată be­licos, partenerii europeni ar putea strâmba din nas că Pactul o ia pe apa Sâm­betei, iar miza pare, deo­camdată, în registrul mi­nor al impulsionării Par­ti­dului Mişcarea Populară. Tra­ian Băsescu este însă ho­tărât, aşa cum se vede din interviul acordat României libere, să împinga lucrurile şi mai departe, definindu-se ca liderul de facto al opoziţiei. De altfel, era cam ul­ti­mul tren pe care mai putea să-l prindă pen­tru a face asta. Tocmai de aceea, e clar că şi-a calculat atent momentul, a aş­tep­tat cu răbdare şi, cu riscul de a-şi atrage critici binemeritate pentru cauţionarea unei guvernări incompetente, hoţomane şi la marginea interesului naţional, l-a dus cu ză­­hărelul pe Ponta lăsându-l să creadă că el este delfinul, a făcut inventarul gre­şe­li­lor şi când în plasă i-au căzut două cap­turi de zile mari – dubioasa privatizare a CFR Marfă şi Omar Hayssam – a ieşit la atac.

Citeşte şi editorialul: Numai în pielea lui Ponta să nu fii. Cui să-i laşi cheile guvernării?

Primele semne ale schimbării de strategie apăruseră mai de mult, dar erau cam mol­cuţe, cam de complezenţă, să nu zică lu­mea că a fraternizat cu totul. A urmat res­pingerea, la începutul lui iulie, a Ordo­nan­ţei Rompetrol prin care Ponta renunţa cu o suspectă nonşalanţă la 400 milioane do­lari din datoriile kazahilor către statul ro­mân, apoi refuzul de a-l nominaliza pe Si­laghi la Transporturi şi obligarea lui Ponta de a-şi asuma până la capăt privatizarea CFR Marfă. Acesta a fost punctul de cotitură, de­cla­raţiile ulterioare despre pe­ricolul ca Gruia să nu aibă bani şi să dea compania la fier vechi în loc să facă in­vestiţii fiind doar des­chi­ză­toare de noi fronturi. Lo­viturile de graţie le-a apli­cat însă din vacanţă, după un dans la Cireşica şi câ­te­va băi de mulţime în care a socializat cu schepsis („Roagă-te să nu fa­că nimic guvernul pentru voi, altfel stri­că tot“ – unui cioban din Sibiu). În inter­viul pentru Rl a legat permanent numele lui Ponta de cel al condamnatului Fene­chiu şi l-a tocat cu acuzaţii grave, vechi şi noi.

Citeşte continuarea în Revista 22.