Economistul Bogdan Baltazar spune că dacă ar avea mulţi bani i-ar ţine o parte în lei şi în dolari americani: în lei din patriotism şi în dolari din raţiuni economice clare. Fostul preşedinte al BRD crede că economiile pot fi păstrate cel mai bine în dolari şi în obligaţiuni ale statului american. În acelaşi timp, Baltazar nu se aşteaptă la o criză majoră în următoarea perioadă, dar ia în considerare „suişuri şi coborâşuri” care vor afecta România. Din punctul de vedere al economistului, ţara este sensibilă la şocurile venite din afară, dar nu este excesiv de dependentă de exterior şi în cazul unei mari crize s-ar descurca fiindcă este „destul de autocentrată”.
Guvernatorul BNR pare nehotărât dacă în această perioadă de instabilitate ar trebui sau nu să fie micşorate contribuţiile sociale sau taxele. De ce ar fi riscant?
B.B.: Ar fi riscant fiindcă după aceea bugetul central nu ar mai fi alimentat, dar e de discutat. Oricum, înainte de a lua orice fel de decizie ar trebui făcută o simulare, ar trebui să existe un model, de care să ţină seama cei care vor să modifice contribuţiile sociale, impozitele sau orice fel de taxe. E o chestiune foarte delicată, nu poţi să faci modificări înainte să ştii la ce consecinţe trebuie să te aştepţi. Nu e bine să lucrăm după ureche, mie mi-e şi jenă să-mi dau cu părerea fără să am la îndemână o analiză serioasă.
Pornind de la comparaţia dintre România şi Bulgaria dată de unul dintre clasamentele făcute pe această zonă şi care arată că Bulgaria este ţara cea mai primitoare pentru investitori din regiune, iar România se află la polul opus, puteţi spune care este modelul economic mai bun?
B.B.: E tentant să faci un astfel de raţionament, dar nu ştii dacă numai nivelul taxării influenţează, fiindcă în ecuaţie sunt luaţi mai mulţi factori, iar mulţi dintre ei ţin de politica internă, de arhitectura parlamentară, de felul în care funcţionează administraţia. Dar dacă le merge bine, să fie sănătoşi!
N-ar fi bine să ne meargă şi nouă bine?
B.B.: Păi, ce-am făcut noi ca să ne meargă bine?
Ce-ar fi trebuit să facem sau ce-ar mai fi de făcut?
B.B.: Depinde de concepţie. Eu, de exemplu, sunt partizanul impozitelor mici, ca să le laşi oamenilor şi firmelor sume mai mari în buzunar, de care să dispună cum vor ei de ele, dar pe care să le injecteze în economie.
Când credeţi că va ieşi România din criză?
B.B.: Criza e un fenomen permanent, dar nu neg că vor fi momente mai atenuate.
Întrebarea ar fi când ar putea depăşi România actuala criză economică?
B.B.: Mai devreme de câţiva ani nu vom ieşi.
Câţiva ani înseamnă cinci sau m ai mulţi?
B.B.: Mai puţini.
Nouriel Roubini, care a prezis în 2006 colapsul pieţei imobiliare americane din 2008, este de părere că în următorii cinci ani zona euro se va prăbuşi
B.B.: Mi se pare o exagerare. Nu cred.
Ce nu se potriveşte în previziunea lui Roubini?
B.B.: Nu degeaba Nouriel Roubini are porecla de „Dr. Doom”, adică este doctorul finalurilor, doctorul pieirii. Eu cred că şi-a intrat în acest rol şi acţionează pe linie cu ceea ce se ştie despre el. E doar o cochetărie.
Ce credeţi totuşi că ar trebui să facă România pentru a se pune la adăpost de eventualele seisme economice din zonă?
B.B.: România ar trebui să fie mai primitoare pentru investiţiile străine, să asigure un mediu mai stabil fiscal, să-şi ţină promisiunile faţă de companiile care vin în ţară.
Traian Băsescu a anunţat că după plecarea Nokia din România ar putea urma şi alţi investitori străini. De ce credeţi că ar trebui să ne aşteptăm şi la alte retrageri?
B.B.: E posibil să fie plecări determinate mai curând de deciziile corporaţiilor de a se reloca, şi mai puţin de mediul oferit de România. Mi se pare că acum noi le oferim un climat destul de bun, atât din punct de vedere investiţional, cât şi juridic, nu cred că mai avem ce eforturi să facem.
Dar corupţia?
B.B.: E o problemă, dar există peste tot, n-au inventat-o românii.
Care ar trebui să fie domeniile predilecte de investiţii pentru stat?
B.B.: Piaţa ar trebui să decidă şi contează foarte mult semnalele şi analizele pe termen lung. E greu de stabilit din birou.
Dacă aţi avea bani mulţi, în ce monedă i-aţi ţine?
B.B.: O bună parte i-aş păstra în lei.
De ce?
B.B.: În primul rând pentru că e valuta ţării mele. Ştiu că sună cam grandilocvent, dar pentru mine e important acest considerent, de aceea aş păstra o parte din bani în lei. În al doilea rând însă, m-aş încrede în bătrânul dolar.
Şi la ce bancă i-aţi ţine pe bătrânii dolari?
B.B.: La banca mea, ştiţi că eu am clădit o bancă din nimic: BRD.
Nouriel Roubini mărturisea că dacă ar avea bani i-ar păstra cash în dolari americani, care se întăresc în perioada crizei.
B.B.: Deci ne întâlnim, fiindcă şi eu aş face exact la fel.
I-aţi ţine tot cash?
B.B.: Cash e un fel de-a spune, acest lucru înseamnă şi instrumente negociabile.
Adică, dacă aţi avea destui bani i-aţi ţine în dolari, dar în obligaţiuni?
B.B.: Da, aş cumpăra obligaţiuni sigure pe care să le pot folosi oricând, obligaţiuni emise de emitenţi foarte siguri, obligaţiuni ale statului american, dar aş păstra şi o parte cash.
Diverse analize economice făcute de specialişti occidentali sugerează că ar putea urma o nouă Mare Depresiune, ca urmare a încetinirii creşterii economice în Statele Unite şi în Uniunea Europeană. În ce măsură credeţi că va fi afectată România?
B.B.: Este o posibilitate, dar nu prevăd o Mare Depresiune. Mă aştept la suişuri, coborâşuri. E posibil să fie crize de tipul celei pe care am traversat-o în 2009-2010, dar nu ceva la fel de dramatic precum criza din anii ’30.
Ministrul polonez de Finanţe explica nu demult că prăbuşirea euro ar putea duce la un război în zonă şi avertiza că „Europa este în pericol” şi că e extrem de periculos faptul că „rata şomajului s-a dublat în ultimii doi ani chiar şi în statele cele mai bogate”. Este într-adevăr un pericol?
B.B.: Asta este o chestiune care se apropie de ştiinţifico-fantastic. Prăbuşirea euro sau, şi mai rău, dispariţia zonei euro ar fi tragedii, dar nu văd de ce nu le-am putea împiedica stimulând activitatea economică, fiind atenţi la emisiunea de monedă şi reîntorcându-ne la prudenţă. Eu nu văd conflicte de proximitate care să ducă la război şi nu mi se pare plauzibil avertismentul polonezului.
Potrivit unui raport recent al agenţiei de rating Moody’s, probabilitatea ca România să intre în următorii cinci ani în incapacitate de plată ar fi de aproape 9 la sută, în creştere faţă de anul trecut. De ce credeţi că a apărut această înrăutăţire?
B.B.: România are o structură economică încă insuficient de solidă. Economia noastră este sensibilă la şocuri externe, dar nu mai mult decât alţii, fiindcă, spre deosebire de alte ţări, economia autohtonă este destul de autocentrată şi bine aşezată şi nu are o dependenţă excesivă de exterior. Totuşi, România este o ţară sensibilă la situaţia rezervelor BNR, a cursului de schimb şi aşa mai departe
Ce-ar însemna intrarea în incapacitate de plată a României: nu vor mai putea fi plătite salariile bugetarilor, pensiile?
B.B.: În primul rând incapacitatea de plată ar fi în raporturile externe, aşa ar începe, fiindcă orice guvern încearcă să salveze lucrurile pe plan intern, prelungind scadenţele externe. Nu suntem însă într-un pericol iminent, alţii stau mai rău.
În ce fel ar fi afectată România de eventuala ieşire a Greciei din zona euro?
B.B.: Ar creşte neîncrederea în zona euro, ar creşte neîncrederea în valuta europeană şi hârtiile de valoare garantate de Banca Centrală Europeană aflate în posesia unor ţări ca România ar induce o anumită presiune.
CV Bogdan Baltazar, 72 de ani
2005-prezent – consultant
1998-2004 – preşedintele Băncii Române de Dezvoltare, devenită prin privatizarea din 1999 BRD-Group Societe Generale
1997-1998 – vicepreşedinte Fondul Proprietăţii de Stat (FPS)
1991-1996 – coordonatorul grupului pentru România din centrala BERD Londra
1990-1991 – secretar de stat, şef al Departamentului pentru Informaţii Publice, purtător de cuvânt al Guvernului Roman
1990-1991 – director general al Direcţiilor America de Nord şi de Sud în cadrul Ministerului Român de Externe (MAE)
1981-1990 – inginer la Întreprinderea de Anvelope Danubiana-Popeşti Leordeni
1978-1981 – director al Direcţiei Africa din MAE
1971-1978 – secretar I diplomatic în MAE, coordonator al colectivului pentru agenţii specializate ale ONU, participant la negocierile de aderare şi apoi la cele curente cu GATT, FMI şi Banca Mondială
1968-1971 – analist financiar şi şef de proiecte preinvestiţii în cadrul Diviziei de Resurse Naturale şi Transporturi din cadrul PNUD/ONU New York (banca de preinvestiţii a sistemului ONU).
1968-1971 – City University of New York – Doctor în economie.
1964-1968 – însărcinat cu probleme PNUD/ONU şi ale Consiliului Economic
şi Social ONU, MAE.
1963-1964 – cursurile post-universitare de Relaţii Internaţionale de pe lăngă Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti.
1962 – asistent la Catedra de Rezistenţa Materialelor la Institutul Politehnic din Bucureşti.
1962 – licenţiat, Facultatea Tehnologia Construcţiilor de Maşini, Institutul Politehnic din Bucureşti.
“Dacă aş avea bani, aş cumpăra obligaţiuni sigure pe care să le pot folosi oricând, obligaţiuni emise de emitenţi foarte siguri, obligaţiuni ale statului american, dar aş păstra şi o parte cash”
