Mai multe cazuri de pedofilie dezvăluite în Austria, Olanda, Germania sau în Statele Unite au generat tulburări în cadrul Bisericii Catolice. În timp ce reprezentanţii săi sunt revoltaţi de legătura care se face adesea între celibat şi pedofilie, Bernard Podvin, purtătorul de cuvânt al Conferinţei episcopilor din Franţa (CEF), recunoaşte că aceste scandaluri determină Biserica să reflecteze asupra formării viitorilor preoţi şi a evocării chestiunilor legate de sexualitate, informează Agerpres.
Formarea candidaţilor la demnitatea de preot, care au vârsta medie de 25-26 de ani, durează şase ani. De la începutul seminarului, cursuri teoretice sunt consacrate afectivităţii şi obiceiurilor sexuale: două zile în medie în timpul primului şi celui de-al doilea ciclu. Fiecare profesor insistă în mod deosebit pe importanţa unei angajări libere în celibat şi abstinenţă. “Dacă elevul nu conştientizează faptul că nu trebuie să aibă relaţii sexuale, acest lucru ridică probleme. Îi îndemn să-şi analizeze impulsurile lor afective şi sexuale ca să vadă dacă pot reuşi să se abţină”, explică părintele Bonnet, care predă afectivitatea la seminariile din Lille, Issy-les-Moulineaux şi Nantes. Abordând deschis temele celibatului, ale masturbării sau chiar ale relaţiilor carnale, preotul deschide astfel piste de reflecţie pentru seminarişti. Dacă aceştia nu reuşesc să-şi exprime îndoielile în faţa colegilor, ei se pot destăinui “duhovnicului lor spiritual”.
Acest consilier îi însoţeşte în timpul celor şase ani de seminar. Viitorul preot poate vorbi liber cu acesta despre toate aceste probleme pe toată durata formării. Duhovnicul trebuie să-l sfătuiască, chiar să-l îndrume spre un psiholog dacă el consideră că este nevoie şi de un sfat medical. “Seminaristul trebuie să fie transparent faţă de duhovnic, deoarece dacă nu reuşeşte în acel stadiu să-şi încredinţeze problemele de sexualitate, nu va reuşi niciodată să le depăşească şi deci să le stăpânească în viaţa de preoţie”, explică un fost seminarist, care a părăsit stagiul de formare la Ordinul Dominican după doi ani.
Există situaţii în care un candidat îşi pune tot felul de întrebări legate de sexualitatea sa: sunt oare homosexual dacă nu am avut niciodată o prietenă? Accesarea site-urilor internet pornografice sau vizionarea de filme erotice sunt interzise celor care aleg preoţia? Părintele spiritual îl va îndemna să se îndrepte spre spiritualitate şi rugăciune, să ducă o viaţă curată şi să se deschidă în faţa celorlalţi ca să reuşească să-şi înfrâneze impulsurile cu timpul.
În procesul formării se abordează şi chestiunea masturbării, la care adolescenţii poate au recurs înainte de a intra la seminar: “Dorinţa de a-şi crea plăcere nu dispare de azi pe mâine, iar păcatul plăcerilor sexuale nu este o dramă, dar trebuie să scăpăm de el”, afirmă fostul seminarist. “Este posibil să nu te mai masturbezi. Nu trebuie să te castrezi, ci doar să-ţi transformi impulsurile ca să le pui în slujba celorlalţi. Când te concentrezi asupra vieţii spirituale, nu te mai gândeşti la poftele carnale. Cu cât înveţi mai mult să te stăpâneşti, cu atât mai puţin devii prizonierul acestor pofte”.
Formatorii nu ocolesc nici dezbaterile asupra cazurilor de pedofilie care au zguduit Biserica Catolică. Tinerii seminarişti sunt afectaţi când văd cum este atacată Biserica în ansamblul ei şi aud că preotul este asimilat pedofilului. Formarea insistă deci pe abordarea prudentă a acestor chestiuni. “În acest context de suspiciune, îi sfătuiesc, de exemplu, să nu rămână niciodată singuri cu un copil sau să fie atenţi la unele gesturi: o mână pusă pe umăr, o îmbrăţişare etc…”, afirmă părintele. Biserica ştie totuşi că aceste cursuri nu rezolvă aceste probleme sensibile.
