O echipă formată din patru tineri a organizat o expediţie care a însumat 25.000 de kilometri.
Patru tineri arădeni s-au întors din expediţia „România, o inimă pentru Asia”. Ei au străbătut 25.000 de kilometri, pe două continente şi nouă ţări, în 60 de zile. S-au întors acasă şi acum urmează să facă cunoscute arădenilor cele mai importante obiective din cursul expediţiei. Vor scrie o carte, vor realiza un film, mai multe documentare şi o expoziţie foto, care vor fi finalizate până în decembrie.
Turkmenistan-ul a încurcat expediţia
Cei patru arădeni au străbătut România, Ucraina, Rusia, Mongolia, Kazahstan, Azerbaidjan, Iran, Turcia, Bulgaria şi au stabilit recordul de „cea mai lungă expediţie în formă de inimă”. Marcel Vladuţoiu a fost conducătorul expediţiei. Alături de el au străbătut acest traseu Silveriu Perjariu, mecanic auto, Eugen Ma¬gocs, pasionat off-road şi Adrian Moldovan, jurnalist. Traseul a fost parcurs cu două SUV-uri 4X4 Subaru Forester second-hand, care au fost pregătite special pentru un astfel de drum. Iniţial, expediţia ar fi trebuit să treacă prin Turkmenistan, dar Ambasada Turkmenistanului nu le-a acordat vizele turistice. Aşa că au recurs la planul de rezervă şi au ocolit 2.500 de kilometri, apoi au trecut cu bacul din Kazahstan în Azerbaidjan şi de acolo, în Iran.
Arădenii au promovat, în Asia, România şi Aradul. „Lumea nu prea ştia de România, dar a reacţionat pozitiv. Unii ştiau că România este în Europa şi în Uniunea Europeană şi am fost priviţi de pe picior de egalitate cu Germania sau Franţa. Alţii au auzit de fotbalul românesc, de dictatorul Ceauşescu, dar au fost destui cei care au crezut că România a făcut parte din URSS”, a povestit Adrian Moldovan. El îşi aminteşte cum se uita lumea la ei şi au fost cazuri când, efectiv, România nici măcar nu putea fi localizată pe hartă, dar toţi au fost interesaţi de nivelul de trai din România. „Au fost interesaţi de industria din România, despre afacerile din România. Ne-au întrebat ce afaceri merg în România şi foarte mulţi au fost interesaţi de turismul din România”, a explicat Adrian Moldovan. Printre cei interesaţi să facă afaceri în România au fost iranienii. „În Iran au existat oameni care ar dori să vină şi să-şi deschidă afaceri în România. Ei ne-au pus multe întrebări, erau curioşi de mediul economic din România. Au fost interesaţi să facă comerţ cu covoare, comerţ cu fructe, dar şi turism”, a spus Adrian Moldovan. În Kazahstan, România este o ţară cunoscută. „Am întâlnit români care muncesc în domeniul petrolier”, a povestit Adrian Moldovan. Salariul mediu este la fel ca în România, mâncarea este mai scumpă, însă carburantul este mult mai ieftin.
În Rusia, mai bine ca în România
În Rusia, membrii expediţiei spun că oamenii trăiesc mai bine ca în România. „Este exact cum a fost în România înainte de intrarea în Uniunea Europeană. Carburantul costă aproximativ 3,3 lei pe litru, GPL-ul, 1,5 lei”, spune Adrian Moldovan. Arădenii au fost şocaţi când au constatat că în magazine, chiar şi în cele de cartier, vitrinele cu sucuri sunt încuiate, iar vânzătorii au telecomenzi speciale. “Plăteşti sucul, mergi la vitrină, vânzătorul apasă pe telecomandă şi se descuie uşa. După ce ţi-ai primit sucul, vitrina frigorifică este încuiată din nou”, relatează participanţii la expediţie. Nici în benzinării nu este altfel. Acestea sunt relativ puţine pe drumurile naţionale, iar vânzătorii se află în spatele unor geamuri groase, blindate şi cu gratii. “Dacă intenţionezi să alimentezi, mergi la geam, plăteşti şi vânzătorul îţi deblochează pompa exact pentru cantitatea de carburant pentru care ai plătit”, mai spun membrii expediţiei. „Rusia este o ţară civilizată, însă economia lor este poluantă. În schimb, Rusia are rezerve de lemn pentru toată Europa”, a povestit Adrian Moldovan.
Mongolia, ţara în care iurtele au panouri solare
Pe membrii expediţiei i-a impresionat Mongolia. „O ţară foarte interesantă, cu foarte puţin pământ cultivat. Sunt 5-600 de kilometri de drum asfaltat în toată ţara. Dar Mongolia este un adevărat paradis”, a povestit Adrian Moldovan. Fiecare familie deţine sute de capete de animale. Cifrele neoficiale arată că la o populaţie de 2,5 milioane de locuitori sunt 80 de milioane de animale. De exemplu, laptele de oaie nici măcar nu este folosit, este lăsat în totalitate pentru ca mieii să crească mai repede şi mai frumoşi. Nu cresc porci, dar mongolii consumă acest tip de carne şi importă carcase de porc din Polonia. În ultimii ani, politica guvernului mongol a fost să nu mai exporte animalele în străinătate, aşa că mongolii au ajuns să se hrănească aproape numai cu carne. Ţara se află sub protecţie ONU şi sunt proiecte de realizare a unor mici fabrici de prelucrare a cărnii sau a laptelui. Există legături comerciale şi cu China. „Mongolia este un paradis turistic. Este fascinantă în pustietatea ei. Poţi să spui că te-ai întors în timp cu 500 de ani, poate chiar mai mult”, îşi aminteşte Adrian Moldovan. A fost impresionat de viaţa simplă a mongolilor. Nu au reţea de curent electric, dar au iurte, unele chiar foarte moderne. De exemplu, a văzut iurte cu panouri solare şi antene de satelit, iar proprietarii lor conduc jeep-uri.
Iranul, o ţară fără cetăţeni străini
Azerbaidjan-ul a fost ţara care i-a şocat pe arădeni prin modernitate. O ţară în plin avânt economic, cu un nivel de trai mai bun ca în România, iar moneda proprie este la o paritate de 1:1 cu euro. Practic, Azerbaidjan-ul este o ţară bogată, cu o deschidere spre Europa, care are afaceri cu petrol, dar şi în turism. Iran-ul în schimb, are oameni deschişi, care s-au bucurat că văd cetăţeni străini. „Nu am văzut cetăţeni străini în Iran”, spune Adrian Moldovan. Ţara se află sub embargo, aşa că viaţa nu este deloc uşoară. Dar oamenii sunt pricepuţi la afaceri, mâncarea este ieftină, hotelurile sunt ieftine şi, la cele mai pretenţioase restaurante, trei feluri de mâncare nu costă mai mult de 15 dolari. Infrastructura este de vis: totul este asfaltat, au autostrăzi bune, drumuri bune. „Mâncarea lor tradiţională este Kababul, nu kebabul”, spune Adrian Moldovan. Despre Turcia, numai cuvinte de laudă: drumuri bune, mâncare foarte bună, ieftină, potenţial turistic fenomenal, doar benzina este scumpă.
Maşinile arată nivelul de trai
Arădenii au stabilit că, în funcţie de maşinile care circulă pe şosele în fiecare ţară se poate aprecia bunăstarea populaţiei. În Rusia, există rar BMW-uri sau Audi, dar sunt multe maşini japoneze, atât noi, cât şi second-hand. Dintre SUV-uri, 75% sunt Toyota Land Cruiser. În Iran, maşinile din import sunt extrem de scumpe, deoarece iranienii au taxe foarte mari pentru a proteja industria locală. Astfel, o maşină străină costă cel puţin dublu în acestă ţară, datorită taxelor. Aici sunt produse sub nume locale autoturisme Peugeot, Kia şi multe altele dar modele vechi precum 406 sau Kia Pride de generaţie veche. Cele mai fotogenice sunt celebrele Paykan albe, replici ale unor automobile americane din anii 1960. Practic, Paykan-ul este maşina „naţională”, deoarece sunt foarte multe încă în circulaţie. „Am văzut, spre surprinderea noastră şi multe Logan-uri, alintate aici „Renault Tondar 90″, majoritatea pe benzină”, povesteşte Adrian Moldovan. În Kazahstan, Lexus-urile sunt sinonime cu luxul, dar să fie mari şi albe. În Mongolia circulă vehicule ruseşti, vechi de 20-30 de ani. În Turcia sunt multe Dacii Logan, despre care turcii sunt foarte mulţumiţi.
Recorduri de expediţie
Adrian Moldovan povesteşte că au fost destule recorduri în această expediţie: „De exemplu, cea mai sălbatică ţară a fost Mongolia, unde totul este aşa cum se vede la televizor: te întorci cu peste jumătate de mileniu în timp. Cea mai scumpă ţară a fost Kazahstan. Cei mai prietenoşi oameni i-am întâlnit în Iran, tot aici fiind şi cele mai bune drumuri. Cea mai savuroasă mâncare a fost în Turcia. Rusia ne-a impresionat prin tot. Iar cele mai spectaculoase oraşe vizitate au fost Moscova, Astana, Baku, Esfahan şi Istanbul. Am parcurs ţări cu populaţii aparţinând a patru religii: creştină, musulmană, buddhistă, zoroastristă”. Dar cea mai cumplită experienţă gastronomică a fost… tot în Mongolia. Arădenii au băut lapte de iapă, ayrag, care este groaznic la gust, deoarece în acelaşi timp este sărat, iute şi acru. „Inedit a fost şi în Iran: ei sunt în anul 1391 şi folosesc calendarul persan”, povesteşte Adrian Moldovan. Practic, de când a intrat în Iran, drumul a fost un imens magazin. Aici fiecare are ceva de vândut, iar preţurile sunt mici. „De exemplu, struguri, mere, portocale şi banane pentru toţi patru, pe săturate au costat doar 3 dolari, o porţie de frigărui de oaie, 2,5 dolari. Am discutat cu oamenii, care ne-au povestit că Iran-ul e o ţară bogată şi are de toate, dar se trăieşte tot mai rău din cauza embargoului”, a explicat Adrian Moldovan. Pentru că nu cunoşteau limba, iar chelnerii iranieni nu vorbesc limbi străine, membrii expediţiei au comandat prin semne. „Eu arăt către carne şi întreb: „beeeee-ee-ee sau cotocodac”? iar ospătarii, foarte amabili şi seriosi, ne-au explicat: beee, sau… cotcodac”, îşi aminteşte Adrian Moldovan. I-au plăcut frigăruile din carne tocată de oaie, „ca un fel de mititei de oaie”, cu orez şi câte un iaurt acru. „Am experimentat renumitele „celofanuri cu gem”, de fapt un strat subţire de marmeladă acrişoară, bogat aromată, între două straturi de nylon, care din câte am înţeles se mestecă şi se scuipă apoi nylonul”, spun membrii expediţiei.
Traseu de Guinness Book
După două luni, cei patru arădeni s-au întors acasă. „Am avut peste 20 de pene de cauciuc, am distrus opt telescoape şi patru arcuri şi 1.500 kilometri am venit cu un alternator defect la una dintre maşini, schimbând bateriile între maşini tot la 30 de minute, uneori împingând, ba chiar am fost şi remorcaţi”, a declarat Silveriu Perjariu. În timpul expediţiei au fost filmate 30 de ore de material video brut, din care va fi realizat un film de aproximativ două ore şi numeroase documentare pentru TV. De asemenea, cei patru tineri au realizat peste 7.500 de fotografii. În cursul lunii decembrie vor fi lansate o carte despre expediţie, filmul şi o expoziţie foto. Înainte de a pleca în expediţie, arădenii au luat legătura şi cu cei de la Guinness Book, deoarece au intenţionat să stabilescă un record final: cea mai lungă expediţie în formă de inimă. Reprezentanţii Guinness Book le-au răspuns că acesta nu poate fi un record omologat, deoarece un traseu în formă de inimă este unul relativ, dar din câte ştiu cei de la Guinness Book, arădenii au fost primii care au parcurs o asemenea expediţie.
