Viata noastra publica, de obicei atat de insufletita, sufera de o relativa amorteala. Declaratiile politicienilor devin mai rare, polemicile au scazut ca frecventa si intensitate. Nu e de crezut ca un duh de sfintenie s-a pogorat asupra oamenilor nostri publici. Ipoteza cea mai corecta ar putea fi aceea ca in apropierea campaniei pentru alegerile locale – fixate pentru prima jumatate a lunii iunie – se fac tot felul de jocuri de culise. Numai dupa terminarea acestei prime runde discrete lupta va reveni in arena, in strigatele feroce ale multimii, ca la luptele de gladiatori, in Antichitate.
Asta nu ne impiedica sa asistam cu oarecare interes si multa neliniste la aspecte inedite ale functionarii statului nostru. Unele declaratii converg catre constatari nu prea placute.
Astfel, la bilantul anual al Procuraturii, procurorul general, dna Kövesi, a atras atentia asupra numarului mare de posturi libere din Procuratura, cu incarcarea extrem de mare a muncii celor care sunt in functie. Unui procuror, a explicat sefa inaltei institutii, ii revin pana la 1500 de dosare deschise, de rezolvat. Nu putem sa cifram exact ce cantitate de munca inseamna acest munte de dosare, dar putem sa ne imaginam ca, deseori, cauze judiciare extrem de complexe vor fi rezolvate printr-o examinare superficiala. De aici pot proveni si viciile de forma care fac prosperitatea avocatilor si invalideaza numeroase procese, cum se vede mereu. De aici si intarzierile monstruoase in finalizarea dosarelor, care duc la prescriptie. Doamna procuror general a mai spus ca locurile de procurori raman libere pentru ca nu exista destui candidati… Cum ar putea fi altfel? Tinerii absolventi de drept vor fi mult mai ispititi sa intre in avocatura sau in afaceri, unde se castiga mai bine. Spiritele justitiare, cei care sunt insetati de dreptate – si care ar trebui sa constituie majoritatea celor care s-ar indrepta spre Procuratura – vor fi tinuti la distanta de zvonurile, nu dintre cele mai neintemeiate, ca traficul de influenta, interventiile de tot felul obstructioneaza activitatea Ministerului Public (Procuraturii). De aici vine un soi de selectie inversa, care-i va face pe tinerii cu o adevarata vocatie de procurori sa se indeparteze, mai mult decat sa se apropie, de sus-zisele functii.
Intr-o recenta discutie la Realitatea TV intre ziaristii Liviu Mihai si Adrian Ursu, la care participa si dna Adriana Saftoiu, se sublinia ca lipsesc si oamenii politici. Participantii la discutie erau de parere ca in domeniul respectiv domneste aceeasi carenta ca in justitie. Oamenii de reala valoare vor prefera lumea afacerilor, in timp ce politica va fi lasata pe seama celor mai putin capabili si, adaugau analistii mai sus numiti, mai putin scrupulosi. Iata cum se produce o adevarata selectie inversa in gestionarea treburilor statului. si, in acelasi timp un cerc vicios care serveste coruptiei.
In schimb, exista un consens ca avem o pletora de personal in serviciile secrete. Pentru a-si justifica existenta, serviciile trebuie sa-si inventeze tot felul de sarcini, de pilda supravegherea inutila a unor categorii de populatie. De asemenea, numarul agentiilor guvernamentale este incredibil de mare si nu totdeauna justificat. Cetateanul isi pune pe buna dreptate intrebarea daca acesti functionari au fost creati pentru a-i servi sau, dimpotriva, ei, cetatenii, exista pentru a asigura salariile functionarilor superiori din administratia centrala. Nu ne referim, fireste, la micii functionari care trudesc prin administratiile vizibile si accesibile, in spatii ultraaglomerate in care trebuie literalmente sa sari peste dosare pentru a ajunge in fata unui birou. Ci, mai ales, la tot felul de organisme a caror existenta mult timp n-am banuit-o si pe care o descoperim, trecand prin fata unor sedii luxoase. In schimb, avem spitale fara doctori si asistente medicale, scoli fara profesori etc. (cazul in care femeia de serviciu functiona ca profesoara de engleza suplinitoare a starnit hazul, acum cateva luni). Schematic vorbind, acolo unde e nevoie de personal el lipseste… si, cu toate acestea, vorba lui Caragiale, sinecurele infloresc.
Guvernul se jura ca vrea sa aduca din strainatate forta de munca lipsa. Nu vedem cum, atata vreme cat diferenta de salarizare intre noi si restul Europei va fi atat de mare. Singurul mijloc prin care vidul profesional ar putea fi umplut ar fi o crestere importanta a productivitatii. Economistii nostri nu obosesc sa spuna acest lucru. Dar romanii consuma mai mult decat produc. Noi nu suntem o societate de consum care se ineaca in propria
bogatie – ca Occidentul de acum cateva decenii –, ci una de penurie, care consuma cu disperare putinul pe care-l are. Iar varful administratiei de stat, ca o adevarata citadela asediata, traieste o relativa prosperitate, asigurandu-si supravietuirea, neluand seama la primejdia care il paste. Caci, daca nu dai nutret vacii de lapte, intr-o zi vei muri chiar tu de foame.
Ion Vianu este scriitor
