Cristian Mungiu povesteste, in Sunday Independent, cum a trait caderea comunismului

Cristian Mungiu, "barbatul din fruntea noului val al cinematografiei romanesti" este bantuit de trecutul sumbru al tarii sale, scriu jurnalistii de la cotidianul irlandez Sunday Independent, pentru care regizorul roman povesteste, intr-un interviu, ce facea atunci cand regimul comunist s-a prabusit, transmite NewsIn. Cristian Mungiu nu va uita niciodata unde se afla cand a cazut regimul comunist al lui Nicolae Ceausescu. In 1989 Mungiu lucra la un ziar lunar studentesc din Iasi, cand revolutia a inceput si Bucurestiul s-a prabusit, scriu jurnalistii irlandezi. "Toata lumea era automat pe strazi. Am fugit la ziar si am imbratisat pe toata lumea, iar din acel moment ziarul lunar a devenit unul zilnic. Oamenii ne aduceau tigari si bauturi doar ca sa continuam sa scriem. Nu stiam cum sa facem un ziar cu informatii, era doar unul de opinie. Toata lumea scria editoriale", povesteste Mungiu. "20 de ani mai tarziu Mungiu este in fruntea unui nou val de realizatori de film romani care au facut lumea filmului sa se ridice si sa observe munca lor. Filme precum <Moartea domnului Lazarescu> si <A fost sau n-a fost> au facut valuri la Cannes, in timp ce <4 luni, 3 saptamani si 2 zile> a castigat marele premiu al festivalului, Palme d'Or, in 2007", scrie Sunday Independent. Mungiu si-a dorit dintotdeauna sa fie realizator de film, inca de cand era un adolescent care se uita la toate filmele straine disponibile pe piata neagra. Scoala de film nu a fost o optiune, dar jurnalismul l-a implicat in povestiri. Abia dupa caderea comunismului si-a urmat adevarata pasiune. Cel mai recent film al sau, "Amintiri din Epoca de Aur", este un efort de colaborare. Mungiu a scris si produs cinci povesti severe si pline de umor (regizeaza doar una dintre ele) despre luptele oamenilor obisnuiti in timpul regimului comunist. Cea mai buna poveste este considerata de jurnalistii irlandezi legenda unor sateni care sunt atat de disperati de vizita oficialilor de partid incat raman blocati toata noaptea intr-un carusel in functiune. "Stand aici, in restaurantul unui luxos hotel londonez, Mungiu este atat de departe de Romania aratata in <Amintiri din Epoca de Aur>, ca si cand fi pe luna. Este o Romanie care inca ocupa un loc in mintea sa. A lansat o serie de filme, care a inceput cu drama <4,3,2>, care spera ca vor prezenta o viziune echilibrata despre anii '80 din Romania". Inventivitatea aratata de personaje in fiecare dintre povesti in timp ce incearca sa procure mancare sau bunuri a fost, spune Mungiu, principala lectie pe care oamenii au invatat-o in acea perioada. "Nu era vorba despre bani. Nu prea aveai ce face cu banii. Era vorba despre formarea unor relatii, si in final toata lumea a gasit o solutie. Ori aveai o ruda in afara tarii, ori altcineva avea o ruda, sau cunostea pe cineva la alimentara", explica Mungiu. "Totul era rationalizat in acele zile. Ceausescu personal s-a implicat, spunand sa s-a descoperit stiintific ca produsele din carne nu sunt bune ca 100 de grame de carne pe saptamana ar trebui sa fie de ajuns. Dar oamenii gaseau modalitati de a trece peste asta. De exemplu, ce faceau parintii mei. Tata era profesor de medicina la Universitatea din Iasi si schimba unele cadouri pe care le primea in calitate de medic – in principal sticle de wisky – pe porci. A gasit pe cineva care avea o ferma privata de porci iar acel tip credea ca a avea wisky era cel mai aristocratic lucru de pe pamnt. Tata schimba sapte litri de wisky pentru jumatate de porc", spune regizorul roman. Propriile sale amintiri despre era comunista nu sunt la fel de gri precum ale altora, mai ales datorita varstei sale. "In ultimii ani a fost o tara foarte foarte saraca si lipseau toate – mancarea, lumina, caldura si asa mai departe. Aveam doar 21 de ani cand comunismul s-a prabusit si multe dintre aceste lucruri ii ingrijorau pe parintii mei. Nu trebuia sa ne facem griji, era datoria lor sa rezolve asta, astfel ca amintirile noastre din acea perioada nu sunt atat de intunecate". Umorul aratat in "Amintiri din Epoca de Aur" este cel care a sustinut oamenii in acea perioada si aceasta colectie de legende urbane este marturia acelui lucru. "Acest tip de umor ne-a tinut in viata in timpul sistemului. Toti faceau glume despre oamenii de la putere, despre Ceausescu si sotia sa. Asta ii facea putin mai umani". spune el. Prin povestile despre indivizi, mai degraba decat despre regim, Mungiu spera sa prezinte mai bine modul in care era viata in acele zile intunecate. "In principal acestea sunt povesti despre oameni si efectele secundare ale comunismului si nu direct despre sistem. E mult mai usor pentru specttori sa urmareasca asta si cred ca asa ar trebui sa fie filmele. Asta e marea diferenta intre ceea ce facem si ceea ce realizatorii de film au facut imediat dupa caderea comunismului. Filmele erau pline de manie si comentarii si incercau sa rezolve lucrurile cu sistemul. Acele filme erau lectii de istorie, si nu ar trebui sa fie astfel". Filmele ar trebui sa fie povesti, spune Mungiu, adaugand ca spectatorul nu ar trebui sa simta ca ii este data o lectie de istorie.