Prima provocare concretă pentru președintele ales al SUA, Donald Trump, privind viitoarea relație cu Rusia a fost legată de raportul secret al CIA, susținut și de FBI, care arată că Putin s-a implicat personal în alegerile din SUA, pentru a-l ajuta pe candidatul republicanilor. Reacția lui Trump s-a încadrat perfect în așteptări: „Niciun efect! Nu, nu! Intervenția n-a produs niciun efect”.
În raportul CIA se de-monstrează că hacke-rii ruși ar fi spart și site-uri ale republicanilor, inclusiv cel al Comitetului Național, iar Kremlinul a avut cunoștință de informații dăunătoare despre republicani, însă nu le-au folosit decât pe cele despre Hillary Clinton, pentru a-l ajuta pe Donald Trump. Amestecul Rusiei în alege-rile din SUA este considerat un lucru foarte grav, însă nimic nu poate știrbi admirația lui Trump pentru prietenul Putin. Ceea ce-l încadrează perfect la cate-goria „fluture”, conform manualului KGB de recrutare a americanilor.
Categoria „fluture“ sau cum atrage „lampa“ în mod fatal
Categoric, Donald Trump e un admirator al lui Putin, pe care îl consideră un lider puternic, dar căruia nu-i vede deraierea gravă de la legile internaționale. „Numai proștii se opun unor relații bune cu Rusia”, scria Trump pe Twitter. „Să ai o relație bună cu Rusia e bine, nu e rău. Doar idioții, proștii, cred că asta e rău! După ce voi fi investit președinte, Rusia ne va respecta mult mai mult decât o face acum.”
Nici că se putea mai potrivit pentru a corespunde profilului „fluture” descris în manualul de recrutare a americanilor, editat în vremurile sovietice pentru uz intern în cadrul KGB. Prima caracteristică a acestui tip este „dorința de a lucra pentru un guvern străin, al unei țări puternice, aflată în conflict de interese cu țara sa”. Pe „fluturi” nu trebuie să-i racolezi. Vin singuri către tine, cu orice risc, precum un fluture e atras de lampa ce-l poate ucide.
Personalitatea „fluturelui” face munca operativilor ruși extrem de ușoară, pentru că sare peste „motivarea” recrutării, financiară sau sub formă de alte „premii”. Un „fluture” e automotivat, se consideră extrem de inteligent, peste puterea altora de înțelegere, extrem de abil și refuză să creadă în riscurile ce-i sunt prezentate, pentru că „e convins că numai el poate să regleze relațiile cu țara inami-că”. Ceea ce-i interesează pe ruși la un „fluture” e dorința acestuia de a se face util lor, iar singura modalitate de a-l motiva este să întrerupă din când în când relația cu acesta, lăsându-l să creadă că nu mai prezintă interes. Un „fluture” va face orice pentru a dovedi „tăntălăilor” că se înșală, că el este valo-ros. Trump se încadrează perfect caracteristicilor unui „fluture” și are potențial să devină „perla din vârful coroanei” kaghebiste.
Hanssen și Ames, -„fluturi“ celebri
Trump are înaintași celebri, intrați în categoria „fluture”. Unul, poate cel mai celebru, este Robert Hanssen, șef al departamentului Analiză al FBI,un tip care se considera el însuși „prea bun ca să fie adevărat”, singurul capabil să preîn-tâm-pine reacțiuni ale rușilor la acțiunile lipsite de inteligență ale colegilor săi. A acceptat să fie recompensat cam cu 1,4 mi-lioane de dolari, în cash sau în diamante, în cei 22 de ani cât a fost „cârtița” rușilor, pentru a-i convinge pe aceștia că e interesat material, nu că „îi manevrează”. Hanssen îi disprețuia pe colegii ameri-cani, dar și pe ruși în aceeași măsură. Pentru el, vânzarea către ruși a unor secrete de mare valoare strategică nu era decât un joc în care el era demiurgul, menit să regleze relațiile „tradițional inami-ce”. N-a făcut-o niciodată pentru bani!
Aldrich Ames, un alt „fluture”, nu a ezitat să trimi-tă la moarte cel puțin zece ofițeri CIA, colegi de-ai lui, ca să dovedească rușilor cât este de valoros, când interesul acestora „scădea”. Totodată, a dezvăluit rușilor sute de operațiuni CIA sub acoperire, în desfășurare. Rușii au fost însă generoși, l-au recompensat cu 2,5 mili-oane de dolari. Un alt „fluture”, dar ratat de ruși, a fost Philip Agee.
În 1973, acesta a intrat în Ambasada URSS din Mexico, oferind o tranșă de operațiuni CIA, de interes pentru ruși. Rezidența din Mexic a considerat că Agee „e prea bun ca să fie adevărat” și l-au trimis la plimbare, considerând că e un agent ce vrea să se infiltreze în KGB. Agee s-a dus la spionajul cubanez, care l-a acceptat, iar cu timpul cubanezii au împărțit informațiile de la american cu colegii ruși. Oleg Kalughin, șeful Directoratului nr.1 al KGB, nu i-a iertat niciodată pe operativii lui din Mexico că l-au refuzat pe Agee, un „fluture” perfect, care a anihilat vreo 2.000 de colegi ce lucrau sub acoperire în diverse colțuri ale lumii.
INSTRUCȚIUNI. „Practica racolării americanilor în SUA și în țări din lumea a treia“
Manualul cu instrucțiuni de recrutare a fost editat numai în o sută de exem-plare și a fost obținut de un spion occidental în timpul lui Brejnev. Manualul a fost in-clus ca anexă la „Istoria KGB”, de John Barron, publicată în 1974. Manualul de recrutare era întocmit de cinci ofițeri din Directora-tul nr. 1 (Y.M. Bruslov, N.S. Skvortsov, L.A. Byzov, V.M. Ivanov and N.G. Dyukov ) și aprobat de Consiliul de Miniștri.
