La cota 1.000, deasupra Haţegului, drumurile se închid prin decembrie şi se deschid în aprilie. 200 de oameni, crescători de animale, s-au obişnuit să trăiască în spatele zidurilor de zăpadă şi să se gospodărească singuri. În octombrie fac aprovizionarea pentru iarnă şi mai coboară la târg abia în primăvară.
Pentru 200 de oameni din satul Târsa (judeţul Hunedoara) a sta rupt de restul lumii săptămâni sau chiar luni la rând e un lucru care ţine de normalitate. Toamna, fiecare familie îşi face provizii serioase de făină, ulei şi zahăr, pentru că fiecare iarnă aduce cu ea perioade lungi de izolare aproape totală. Viaţa este grea la Târsa, mai ales iarna, dar, culmea, oamenii nu se plâng deloc. Doar când vreunul cade răpus de boală lucrurile se complică pentru ei, scrie Evenimentul zilei.