Restaurantul Casa Universitarilor, aflat in Casa Librecht, impunatoarea cladire in stil neogotic de pe strada Dionisie Lupu, este cunoscut mai degraba ca locatie pentru nunti si alte evenimente. Pe timpul verii insa, restaurantul deschide terasa spatioasa din spatele cladirii, aflata in mijlocul unei gradini impadurite, izolata de strazile din jur, care odata a facut parte din Parcul Gradina Icoanei. Zona si imprejurimile fac din terasa un loc deosebit de placut vara, iar restaurantul este inca de stat, asa ca preturile sunt la jumatate fata de orice alt local din zona. Celelalte caracteristici ale locului, care i se trag de asemenea de la statutul de institutie de stat, pot fi considerate plusuri sau minusuri in functie de gusturile fiecaruia. Fetele de masa si mesele mari dau locului aerul inconfundabil de restaurant "comunist", in difuzoarele batranesti murmura un post de radio oarecare, cei mai multi clienti sunt la varsta a doua spre a treia, fara mari posibilitati financiare, iar mancarea din meniul curent nu e prea departe de o cantina studenteasca buna.
Pe vremea comunismului Casa Universitarilor a fost club cu regim de circuit inchis al profesorilor universitari, iar clientela actuala este formata probabil in cursul deceniilor. Pentru mine, toate astea au fost motive in plus sa ma simt bine pe terasa si nu cred ca mi-as dori sa o vad colonizata de clasa de mijloc sau de tinerii urbani, cu toate ca acestia ar scoate probabil locul dintr-un anonimat nemeritat si l-ar include in circuitul locurilor cu stil din centru. Am fost patru oameni la masa si fiecare a comandat tot ce si-a dorit; la preturile de aici, poti manca o masa cu doua feluri si desert fara griji. Desi era in meniu, ciorba de perisoare lipsea, iar cea de vacuta (5,5 lei) avea gust de andive. Cineva voia sa manance fara carne si nu a fost prea simplu. A avut de ales intre tocanita de ciuperci si dovlecei pané cu cartofi prajiti (5 plus 3,5 lei) si s-a oprit la a doua varianta; dovleceii au venit intr-o cantitate indestulatoare si nu erau imbibati in ulei, desi cam necondimentati, iar un pai de cartof avea in jur de 15 centimetri.
Eu am comandat filé de salau menuer (la 11 lei, unul dintre cele mai scumpe feluri din meniu) cu garnitura de cartofi natur si am primit o portie medie cu un gust la fel de simplu ca intrarea din meniu: peste pané cu o felie de lamaie si cartofi natur cu patrunjel, care nu ar fi avut un gust diferit nici daca ar fi fost fierti. Fileul de porc la gratar arata uscat, insa profiterolul de la desert a fost cea mai satisfacatoare alegere, cu toate ca unele cupe aveau doar inghetata de ciocolata, iar altele si vanilie. Se pare ca meniul pentru evenimente speciale este mult deasupra celui de zi. In patru, adaugand si cate o bere sau un suc de persoana, am ajuns la un total de 90 de lei.
