Redactia noastra s-a mutat, la inceputul anului, in apropierea cladirii proiectate candva sa fie noul sediu al Bibliotecii Nationale a Romaniei. Astfel incat putem vedea in fiecare zi cum sta si se degradeaza lent acest colos, devenind mai mult decat cu picioare de lut, el insusi de lut. Trecatorii pe Bd. Unirii sunt invitati sa priveasca inscriptia „Biblioteca Nationala”, care sta, ca o ironie, pe un fel de ruina, care n-a fost insa niciodata gata. La ultima conferinta de presa a ministrului Culturii acesta a declarat ca se vor gasi cele 80 de milioane de euro necesare pentru terminarea cladirii. Refacerea ar fi fost mai exact spus, pentru ca sunt multe lucruri de luat de la capat, de refacut, de renovat, inainte sau in paralel cu terminarea cladirii. Conducerea BN, impreuna cu sindicatul, de data aceasta, este exasperata de faptul ca lucrurile stau pe loc de ani de zile, blocate de birocratie si, cred acestia, de amestecul politicului in treburile culturale.
Intr-o scrisoare adresata presedintelui Romaniei, directorul general al Bibliotecii Nationale a Romaniei, Dan Erceanu, directorul adjunct, Rodica Maiorescu, directorul de investitii, Codruta de Hillerin, directorul adjunct economic, Marcel Enas, presedintele Asociatiei Bibliotecarilor din BNR, Doina Stanescu, si presedintele sindicatului din BNR, Mirela Raducu, se plang de imixtiunea politicului in activitatea bibliotecii. Se constata ca „subor-donarea Bibliotecii Nationale a Romaniei Ministerului Culturii si Cultelor, implicit deci factorului politic, a dus de-a lungul anilor la situatia in care aceasta institutie vitala pentru istoria si educatia neamului se afla in clipa de fata”. De fapt, atrag atentia bibliotecarii, problema este aceea a noului sediu al BNR, si e atat de grava incat acestia cer nici mai mult, nici mai putin decat decuplarea de la MCC si cuplarea la Presedintie. „Pentru ca noul sediu al BN a implinit 20 de ani, fiind gata in proportie de peste 60% si pentru ca actualul guvern a promis o finantare chiar obtinuta prin imprumut extern, va rugam, domnule presedinte, ca prin prestigiul persoanei si functiei dvs. sa acceptati ca institutia noastra, dezvoltarea ei, sa se afle sub inaltul dvs. patronaj, pentru a evita actiunile amatoristice sau interesate ale fiecarei echipe care vine si pleaca de la conducerea MCC si ne impune in mod repetat redefinirea acelorasi probleme, intarziind sau chiar stopand aducerea institutiei la nivelul firesc si european. Patronand finalizarea BN, completarea numarului de salariati pana la nivelul asigurarii unei functionalitati decente, ignorata cu grija pana acum de minister, vom putea beneficia de asigurarea unui parteneriat, a unui dialog echitabil cu ordonatorul principal de credite in luarea deciziilor care privesc soarta colectiilor, a sediului si a personalului institutiei in conformitate cu misiunea unei Biblioteci Nationale, asa cum este ea definita in datele UNESCO si ale IFLA.” Acest mesaj disperat nu tine seama de mai multe lucruri: ca Presedintia nu va putea administra niciodata o Biblioteca Nationala, ca si aici „echipele vin si pleaca”; poate, acum, de cand cu mandatul prezidential de 5 ani, ceva mai rar decat guvernele si ministrii. Nemaistiind incotro s-o apuce, Dan Erceanu aduce in sprijinul dorintei bibliotecarilor situatia Bibliotecii Congresului american, afirmand ca si Biblioteca Nationala ar putea fi subordonata Parlamentului. Deocamdata insa apelul bibliotecarilor se adreseaza Presedintiei.
