Creşterea influenţei Chinei pe scena mondială pune la încercare parteneriatul ei strategic cu Rusia, iar vizita de două zile la Beijing a premierului rus, Vladimir Putin, a evidenţiat acest fapt. Dosarul spinos al livrării de gaz rusesc a rămas nerezolvat.
Premierul rus, Vladimir Putin, a efectuat o vizită de două zile în China care a permis semnarea a numeroase acorduri şi contracte dar nici un avans în dosarul gazului rusesc. Preşedintele chinez, Hu Jintao, a salutat în omul forte al Rusiei „un vechi prieten al Chinei” şi a estimat că vizita acestuia a permis „avansarea relaţiei de parteneriat strategic” dintre cele două ţări. Acordurile semnate cumulează 7 miliarde de dolari şi acoperă în principal sectoarele financiare, agricultură şi energie şi s-a exprimat voinţa de cooperare în domenii noi, în special în cel tehnologic. În prima sa vizită în străinătate după ce a anunţat intenţia de a reveni la Kremlin în 2012, Putin a venit însoţit de o delegaţie de 160 de persoane, printre care responsabili ai marilor grupuri ruseşti ca Gazprom, Rosneft sau Rusal.
Cele două puteri au importante relaţii economice, în special în domeniul energiei. Rusia este primul producător de hidrocarburi din lume, China este primul său consumator şi în 2010 China a devenit primul partener comercial al Rusiei. Preşedinte între 2000 şi 2008 şi după aceea prim-ministru, Vladimir Putin a efectuat mai multe vizite în China. Cea de acum, încheiată miercuri, era prevăzută de mai multă vreme, dar analiştii consideră că ea are valoare simbolică pentru orientarea politicii sale în anii care urmează. Şi nu este un secret că Beijingul mizează pe revenirea lui la Kremlin, iar un Putin redevenit preşedinte al Rusiei va duce la întărirea relaţiilor ruso-chineze.
Prioritate pieţei chineze
Moscova acordă o atenţie sporită pieţei pe care o reprezintă vecinul său chinez în contextul îngrijorării privind „sănătatea” altui mare client, Uniunea Europeană. Recent, Putin anunţa în presă că pentru viitorul Rusiei are în vedere o Uniune euroasiatică cu foste republici sovietice, o recunoaştere a importanţei crescânde a regiunii Asia-Pacific. Rusia şi China, membri permanenţi în Consiliul de Securitate, au adoptat numeroase poziţii comune în marile crize internaţionale. Au protestat contra intervenţiei NATO în Libia şi pe 4 octombrie şi-au unit forţele şi s-au opus prin veto proiectului occidental de rezoluţie care condamna represiunea mişcării contestatare din Siria de către forţele lui Bachar al Assad.
În teren diplomatic, Putin şi liderii chinezi au subliniat că se pot înţelege pe scena internaţională pentru a contracara eforturile diplomatice occidentale şi au denunţat ceea ce ei văd drept un intervenţionism excesiv din partea SUA şi a aliaţilor lor pe scena mondială.
Putin a făcut apel în favoarea unui compromis privind preţul gazului pe care Moscova vrea să îl vândă Beijingului, problemă spinoasă asupra căreia cei doi mari vecini nu reuşesc să cadă de acord. Primit la Palatul Poporului de omologul său chinez, Wen Jiabao, Putin a declarat că „cei ce vând caută întotdeauna să vândă cât mai scump, în timp ce cei care cumpără caută întotdeauna un preţ cât mai mic. Trebuie să găsim un compromis satisfăcător pentru toată lumea”. Gigantul rus al gazului, Gazprom, şi China National Petroleum Company (CNPC) au semnat în 2009 un acord-cadru pentru livrarea a 70 miliarde metri cubi de gaz rusesc în China în următorii 30 de ani. Nu a fost semnat nici un contract ferm şi cei doi parteneri se împiedică de un diferend privind preţul gazului. Diferendul a fost discutat la Moscova în iunie, cu prilejul vizitei preşedintelui chinez în Rusia, dar problema a rămas nerezolvată. În schimb, cele două ţări au ajuns la un acord privind preţul petrolului livrat de Rusia Chinei prin conducta deja operaţională de la începutul anului, dar, potrivit China Daily, Moscova acuză Beijingul că refuză să plătească mai multe zeci de milioane de dolari din cauza unui diferend privind tarifele petrolului brut.
Presa chineză releva că „în TGV, şantiere navale şi energii regenerabile, China a devansat Rusia, în timp ce în domeniile nuclear, al tehnologiilor speciale şi aeronautic Rusia a rămas în avans”. Vom dezvolta o cooperare mai strânsă în domeniul energiei nucleare bazată pe ultimele tehnologii mondiale, ţinând seama de riscuri, preciza Putin pentru presă.
În sectorul financiar, fondul suveran chinez China Investment Corp a anunţat că va depune un miliard de dolari în fondul rus Russian Direct Investment Fund, lansat în iunie cu susţinerea lui Putin şi a preşedintelui Dmitri Medvedev, pentru a încuraja investiţiile străine directe în Rusia.
SIPRI – Avansul Chinei
În materie de arme şi energie, relaţiile dintre Rusia şi China au tendinţa de a se înclina în avantajul Beijingului, care, după ce ani de zile a fost dependent de Moscova, începe să câştige teren pe scena internaţională. Institutul internaţional de cercetare pentru pace de la Stockholm – SIPRI – afirmă că gigantul asiatic ia un avans din ce în ce mai mare în relaţiile cu Rusia, marcat de un recul al dependenţei sale de exporturile de arme ruseşti şi de un număr crescând de alternative în materie de furnizori de energie.
În materie de armamente, China a ieşit de sub influenţa Rusiei din 2007. Între anul prăbuşirii imperiului sovietic, în 1991, şi anul 2010, peste 90% din importurile Chinei de arme convenţionale majore erau furnizate de Rusia. Din 2007 se înregistrează însă un declin major în volumul importurilor chineze de arme din Rusia. China este acum interesată să achiziţioneze tehnologie pentru a-şi dezvolta propria industrie de armament, industrie care este din ce în ce mai capabilă să răspundă atât necesităţilor interne, cât şi cererilor de export. Dar Rusia nu este dispusă să furnizeze Chinei arme şi tehnologii avansate, în principal de teama că va copia tehnologia rusă şi va ajunge să rivalizeze cu Rusia pe piaţa internaţională a armelor. Acum, natura relaţiilor transferurilor de arme este caracterizată din ce în ce mai mult de concurenţi, şi nu de cooperare.
În mod neaşteptat, cooperarea energetică dintre China şi Rusia este şi ea în cădere. În 2009 Rusia a devenit primul producător mondial de petrol şi al doilea de gaz natural, în timp ce China, care împarte cu Rusia o frontieră de 4.000 km, a depăşit SUA în 2010, devenind primul consumator mondial de energie. În pofida acestor tendinţe, raportat la datele de acum cinci ani, petrolul rus deţine un procent mai mic în importurile chineze de petrol global. China şi-a diversificat strategic furnizorii şi primul loc este ocupat acum de Arabia Saudită, urmată de Angola, Iran şi Oman. Şi în ce priveşte gazul Beijingul a găsit noi furnizori în Asia Centrală, slăbind serios poziţia Rusiei.
Factorul american împiedică o adevărată cooperare ruso-chineză, deoarece China şi Rusia nu împart o viziune mai profundă a lumii. China şi Rusia împart adesea un punct de vedere similar asupra unui anume număr de mari probleme internaţionale, în opoziţie cu SUA, şi au aceeaşi aversiune faţă de o lume unipolară. Dar, fiecare din aceste două ţări întreţine relaţii bilaterale prioritare cu Washingtonul. În punctul în care atât Moscova, cât şi Beijingul se consideră reciproc o ameninţare strategică pe termen lung. Cu toate acestea, şi Rusia, şi China abordează relaţiile dintre ele în mod pragmatic. Atunci când interesele lor converg, Moscova şi Beijingul colaborează. Dar când interesele lor sunt divergente, parteneriatul strategic nu valorează mare lucru. Ceea ce dezvăluie că între cei doi parteneri nu există o reală încredere politică.
Spion chinez arestat
Relaţiile dintre Rusia şi China au suferit un recent şoc, demonstrând gradul de neîncredere dintre ele, reminiscenţă a Războiului Rece. În ajunul vizitei premierului rus în China, FSB – serviciul federal de securitate, ex-KGB – a dezvăluit că a arestat în urmă cu un an un spion chinez, translator al delegaţiilor oficiale, care încerca să obţină informaţii despre rachete ruseşti S-300. Nici Kremlinul, nici Beijingul – un important cumpărător de arme ruseşti – nu au făcut comentarii. În aprilie 2010, Rusia a livrat Chinei 15 baterii având fiecare câte patru rachete S-300 şi un expert militar rus preciza că aceste rachete vândute în numeroase ţări „nu mai reprezintă un secret”. Rachetele S-300 sunt asemănătoare celor americane Patriot, instalaţii mobile ale apărării americane, deosebit de perfecţionate. La Moscova, directorul institutului de evaluare strategică sublinia că „Beijingul are nevoie de tehnologie. Cumpără uneori cinci avioane ruseşti pentru a lansa apoi producţia de aparate similare cu alt nume. Chinezii au copiat şi continuă să copieze”. În martie 2009, doi cercetători ruşi din Sankt Petersburg au fost arestaţi, fiind suspectaţi de FSB de spionaj în favoarea Chinei.
